Dragostea lui Dragobete

Sărut mătăsos

Ne face dragostea în sentiment răsunătoare

Sărut mătăsos

Ne vindecă iubirile din tot ce doare

Traian Arhip Zeletin_ Sărut mătăsos

De Dragobete să-mi prind un sărut cu şnur de mărţişor de sufletul celui drag!

De Dragobete să-mi desfăşor dragostele avute şi pierdute pe un şnur de mărţisor, să le usuc la soarele de primăvara care va să vină, şi să-mi arunc în vânt parfumul dragostei ce va veni!

E ziua în care, de dor şi plâns, se nasc în petice de ghiocei, primele dansuri ce vor răsuna abia de Sânziene!

Şi poate să vină vânt năprasnic la acest sfârşit de iarnă grea, căci eu tot mă gătesc cu dantelă din flori de vişin  să  te primesc cu cântec dulce de izvor!

Mă dor privirile ce le-arunc în ceruri şi caut cu freamăt uşor de geană atingerea dragostei ce niciodată n-a venit!  Căci nu o dragoste m-aşteaptă, şi nu doar una m-a atins! Sunt iremediabil mereu îndrăgostită, iubesc mereu cu intensitatea vulcanului din suflet ce stă mereu pe-un dor năprasnic de iubire! Nici măcar anii ce greu s-aşază pe umerii neputincioşi, nu pot să-mi frângă  avântul către Dragobete, s-aştept cu-nfrigurare în fiecare an un nou început  de primăvară cu dragostea ce-o aşteptam de-o veşnicie!

În frânturi de şoapte abia rostite, caut un semn divin ca să-l găsesc pe cel sortit, dar nu găsesc decât un leagăn gol, cu urmele de palmă răsfrânte pe un ghiocel.

Da, el a trecut pe-aici, uşor şi palid , ca după o boală grea, boală de dragoste, dar nu a mea!

Aştept în fiecare an pe Dragobete să-mi dăruiască un strop  mic de speranţă că până la sfârşit voi fi mireasa lui!

Aştept în fiecare an ca Dragobete să-mi arunce în frânturi dulcegi de săruturi, un gând de dragoste ce-mi va să-mi umle-un an întreg!

Iubiri furişe, cu împliniri de-o clipă, îmi umplu clipele din viaţă cu aşteptări continui de iubiri pierdute!

Nu inocenţa începutului mă tulbură până ce ameţesc, ci sărutul ce-l aştept cu patima unui adolescent, sărut ce este precum Morgana cea eternă, cu priviri ascunse pe sub meri, şi întâlniri furişe de prin zări.  Nu va veni, nu va fi deplin, căci aşteptarea şi iubirea sunt doua surori ce nu se văd niciodată!

Orice început de dragoste este precum mirosul de iasomie, îmbătător, plăcut şi efemer. Dar ciclurile dragostei continui vor fi mereu în aşteptarea parfumului de scorţişoară ce-mi va da de veste că vine el, cel pe care-l aştept în fiecare primăvară cu-n tremur scurt in respiraţie, căci vine el, Dragobete, purtătorul dragostei împlinite!

Căci trecerea mea va fi clipită pe lângă dragostea ce-o aşteptam,  în încercări mereu cu reuşită, iubiri trecute şi avute vor fi un timp mereu prezent.

Cu frământări continui, an de an, în aşteptarea dragostei perfecte, cu gând puternic de iubire, un Dragobete va veni să-mi dăruiască sărutul mătăsos perfect ce-l aşteptam la fiecare dragoste trecută!

Dar abia  atunci, când împlinirea aproape se făcu, un dor mistuitor de dragoste - neîncepută mă va duce cu gândul la un Dragobete ce va veni în următorii anii, căutând mereu, scormonitor de vise dulci şi  cu miros de scorţişoară, o dragoste perfectă ce va veni doar la sfârşit.