Hipocrate a spus: „Exista, într-adevar, doua lucruri: sa stii si sa crezi ca stii. A sti înseamna stiinta. A crede ca stii este ignoranta".

In memoria tatalui meu rapus de cancer, cel mai mare dusman al meu...

duminică, 23 octombrie 2011

amintiri din multe copilării

Aschileul Mare_casa taraneasca




Oare când ne vom trezi că pe zi ce trece pierdem câte un fir din fiinţa noastră românească, fără să ne dăm seama? Cei care vor să mai păstreze ceva din noi sunt din ce  în ce mai puţini, şi poate că bătrâneţea aşezată pe umerii unui popor descurajează. Arhitectura noastră tradiţională moare încet odată cu bătrânii noştri…
Cât de dulce era glasul bunicii când cu miros de rouă proaspătă pe mâini ne mângâia obrajii de copii gălăgioşi, iar cocoşul cel moţat trebăluia grăbit  cocoţat pe-un vârf de gard.
Cât de liniştit privea bunicul din cerdac gălăgiosul vrăbioi îndrăgostit în zi de mai, şi-şi întindea privirile mai departe, spre iazul ascuns de-un smoc de trestii.
Din depărtare se auzeau glasuri de copii ce-şi făureau clipe de aventuri de-o zi într-un  pod plin cu fân.
Dar cel mai plăcut era duminica în zori, când bunica mă gătea de sărbătoare şi mă plimba la magazin şi la biserică, locul de întâlnire unde se mai depănau amintiri de-o zi, două.
Şi, tristeţea se revărsa în ziua când vacanţa era pe sfârşite şi trebuia să părăsesc acele mirifice locuri. Erau mirifice la lumina opaiţului aprins pe colţ de ,masă şi parfumul mămăligii amestecată, cu duioasă grabă, cu un boţ de caş.
Sunt amintiri ce-mi bântuie cu nesaţ copilaria, ce cu grabă trecu pe lângă mine şi se aşezară cu neobrăzare pe umerii mei cândva puternici.
Dar nu regret nimic, şi de-ar fi s-o iau de la început aş iubi cu aceeaşi patimă culoarea ce mă înconjoară şi clipele trăite intens.
Şi dacă ajungi să deschizi albumul prăfuit cu amintiri, să ştii că adierea cu parfum de liliac s-a revărsat şi azi în gândurile mele, căci orice adieri de amintiri îmi răscolesc dorinţele de întoarceri spre ceea am fost cândva.

Basarabi_ casa taraneasca
Bazarcic_ colibe tatarasti

Bazarcic_ colibe tatarasti

 Boinesti_casa taraneasca

Breaza_pridvor



Burila_curte taraneasca
Calimenesti_casa taraneasca


Cara Orman_ colibe

Cara Orman_gospodarie turceasca

Lacul Balea_casa de adapost

Basarabi_casa taraneasca

Copaciu_casa taraneasca

Ghinda_odaie

Giulesti_poarta

Leuseni_casa taraneasca

Mangalia_colibe turcesti

Basarabia_mori de vant

Negresti_poarta

Robesti

Salciua

Santalmas_ colibe tatarasti


Fotografiile sunt culese  din cartea "Romania: natura, cladiri, viata populara" de Kurt Hielscher, Leipzig 1933, avand o prefata semnata Octavian Goga.

7 comentarii:

  1. Draga mea,

    Asa de mare bucurie mi-ai facut! Din pacate, lumea aceasta minunata dispare cu fiecare zi ce trece, iar eu, desi incerc in fel si chip, nu pot face mai nimic impotriva curentului ce ne bantuie masiv, deja de atatia zeci de ani. Privesc cu sufletul sfasiat de tristete cum Romania "mea", nu mai este de gasit decat la muzee sau in amintirile copilariei mele minunate...

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna mea prietena Mimi,

    Di pacate ai mare dreptate... Romania noastra, adevarata Romanie, moare incetul cu incetul sufocata de toate surogatele americane ce ne invadeaza. Ma bucur nespus daca ti-am adus aminte de Ea asa cum o stim noi si cum poate bunul Dumnezeu ne va ajuta s-o salvam de la pieire!
    Cu mult drag,

    RăspundețiȘtergere
  3. Din păcate, în fiecare zi ne pierdem patrimoniul nostru şi de identitatea noastră. Societăţile occidentale "ne înghiţi" ...

    Cele mai bune urări!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai perfecta drepatate Miroslav!
    Mostenirea lasata din timpuri stravechi, incepem s-o risipim pe "modernitati", si totul moare incetul cu incetul odata cu batranii nostri intelepti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa este Mizantropescu,
    dar, din pacate acetea sunt doar amintiri pe hartie, caci sentimentele si trairile au murit incetul cu incetul odata cu bunii nostri parinti si bunici.

    RăspundețiȘtergere