Fara carne

Intotdeauna priveam cu o oarecare curiozitate spre cei care refuzau sa manance carne din diferite motive.
Dar motivul cel mai profund mi s-a parut cel legat de "sa nu ucizi chiar daca vrei sa te hranesti"!

Multi dintre noi privesc cu dragoste spre micile vietati care ne coloreaza viata, dar uitam complet de existenta lor cand ne umplem farfuria! Este un gest crud fata de aceste fiinte, dar este crunt pentru noi ca nu intelegem raul pe care ni-l facem singuri. Si care ar fi diferenta dintre a manca cu pofta o friptura  din pulpa de porc cu a manca o friptura din pulpa de om?! Sau a manca  ficat la gratar (din ce?)?

Si uite asa, fara niciun preaviz, m-am trezit intr-o dimineata si mi-am anuntat familia ca renunt sa mai consum carne de orice fel. Copilul meu (de 25 ani!) renuntase la carne de 2 saptamani, dar nu a incercat sa ma convinga sa renunut si eu. Au trecut de atunci 2 ani si nu simt nicio tentatie de a ma intoarce la vechiul obicei.

Mi-am folosit imaginatia pentru a-mi crea retele culinare proprii si in parte am reusit. Dar partea cea mai grea este de a avea sotul carnivor si a accepta sa se gateasca macare cu carne in casa, ba chiar mai trebuie sa fac chiar eu acest lucru (recunosc, ceva mai rar!).

Am fost educati sa crestem animale pe langa casa, sa le ingrijim, sa le doftoricim, daca este cazul, si chiar sa le botezam: pe porcut Ghita, pe curcan Ion, pe cocos Vasile, pe vacuta Joiana, si apoi, fara nicio remuscare, le omoram si le mancam! Priviti in ochi aceste fiinte si veti vedea ca au acceasi frica de moarte ca si noi!