LA MULTI ANI !

UN AN NOU IMPLINIT TUTUROR !

CU MULT DRAG ,

Craciun fericit!

amintiri din multe copilării

Aschileul Mare_casa taraneasca

Oare când ne vom trezi că pe zi ce trece pierdem câte un fir din fiinţa noastră românească, fără să ne dăm seama? Cei care vor să mai păstreze ceva din noi sunt din ce  în ce mai puţini, şi poate că bătrâneţea aşezată pe umerii unui popor descurajează. Arhitectura noastră tradiţională moare încet odată cu bătrânii noştri…

Cât de dulce era glasul bunicii când cu miros de rouă proaspătă pe mâini ne mângâia obrajii de copii gălăgioşi, iar cocoşul cel moţat trebăluia grăbit  cocoţat pe-un vârf de gard.

Cât de liniştit privea bunicul din cerdac gălăgiosul vrăbioi îndrăgostit în zi de mai, şi-şi întindea privirile mai departe, spre iazul ascuns de-un smoc de trestii.

Din depărtare se auzeau glasuri de copii ce-şi făureau clipe de aventuri de-o zi într-un  pod plin cu fân.

Dar cel mai plăcut era duminica în zori, când bunica mă gătea de sărbătoare şi mă plimba la magazin şi la biserică, locul de întâlnire unde se mai depănau amintiri de-o zi, două.

Şi, tristeţea se revărsa în ziua când vacanţa era pe sfârşite şi trebuia să părăsesc acele mirifice locuri. Erau mirifice la lumina opaiţului aprins pe colţ de ,masă şi parfumul mămăligii amestecată, cu duioasă grabă, cu un boţ de caş.

Sunt amintiri ce-mi bântuie cu nesaţ copilaria, ce cu grabă trecu pe lângă mine şi se aşezară cu neobrăzare pe umerii mei cândva puternici.

Dar nu regret nimic, şi de-ar fi s-o iau de la început aş iubi cu aceeaşi patimă culoarea ce mă înconjoară şi clipele trăite intens.

Şi dacă ajungi să deschizi albumul prăfuit cu amintiri, să ştii că adierea cu parfum de liliac s-a revărsat şi azi în gândurile mele, căci orice adieri de amintiri îmi răscolesc dorinţele de întoarceri spre ceea am fost cândva.

Basarabi_ casa taraneasca

Bazarcic_ colibe tatarasti

Bazarcic_ colibe tatarasti

 Boinesti_casa taraneasca

Breaza_pridvor

Burila_curte taraneasca

Calimenesti_casa taraneasca

Cara Orman_ colibe

Cara Orman_gospodarie turceasca

Lacul Balea_casa de adapost

Basarabi_casa taraneasca

Copaciu_casa taraneasca

Ghinda_odaie

Giulesti_poarta

Leuseni_casa taraneasca

Mangalia_colibe turcesti

Basarabia_mori de vant

Negresti_poarta

Robesti

Salciua

Santalmas_ colibe tatarasti


Fotografiile sunt culese  din cartea "Romania: natura, cladiri, viata populara" de Kurt Hielscher, Leipzig 1933, avand o prefata semnata Octavian Goga.

iubesc verdele si aerul curat

Ce zici?! Nu-i aşa că acest peisaj este mirific?!... că te îndeamnă la drumeţii, îţi aduce aminte de vacanţă, de dimineţi târzii şi seri răcoroase în care, cu plăcere îţi umpli plămânii parcă dorind să-ţi iei şi pentru acasă?!

Ei bine de ce nu s-ar putea întâmpla şi la tine acasă, iar drumeţiile şi vacanţele să devină doar  plăcerea petrecerii timpului cu familia sau cu prietenii?! Într-o lume ideală poate că da, dar acum, când industrializarea a pus stăpânire până si pe visele noastre, când aerul pe care îl respiram este plin de praf, gudroane, chimicale, acizi…. nu se poate !

Dorind un spaţiu mai curat încerc să ajut la promovarea unei campanii iniţiate de http://copaculmeu.ro/  intitulată Parcul izvor prinde rădăcini.

Iată mesajul lor:

Copaculmeu.ro te invită sâmbătă 22 octombrie începând cu ora 9:00 la o plantare manifest, în parcul Izvor din Capitală! 300 de copaci ornamentali sunt daţi spre adopţie pentru a ne înfrumuseţa parcul şi a aduce o contribuţie personală la îmbunătăţirea vieţii noastre bucureştene.

Campania organizată de www.copaculmeu.ro, cu sprijinul Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti este una de implicare socială şi educare - un manifest prin care se dorește crearea unei legături personale a oamenilor care iubesc natura cu oraşul Bucureşti.

Fondurile pentru cumpărarea şi plantarea acestor copaci provin din contribuţii individuale ale celor care îşi doresc să se bucure de umbra unui copac într-o zi caniculară, aer proaspăt şi frumuseţea naturii.

Pentru a adopta un copac şi a-ţi lăsa astfel amprenta în identitatea celui mai mare parc tânăr din Bucureşti (creat în 1980) poţi face donaţii prin transfer bancar în contul:

IBAN: RO42RNCB0075116225610002 (BCR – Sector 5) Titular: Varban Andrei Stefan

Sau chiar în ziua plantării, în parcul Izvor, în locurile special amenajate.

Implică-te ca voluntar, sponsor sau susţinător accesând acest link.

Andrei Varban - www.copaculmeu.ro

0744.321.324 contact@copaculmeu.ro

 

… şi dacă iubesc cu frenezie verdele este pentru că mi-e dor în permanenţă de vara cea însorită, cu copaci fremătând de iubire, cu roua dimineţii care mângâie cu duioşie florile ce zâmbesc soarelui …

… şi dacă iubesc cu inocenţa unui adolescent pădurea este pentru că ea îmi dăruieşte necondiţionat parfum de viaţă şi clipe furişe de iubire de verde…

… şi dacă obrajii mi-au prins uşor roşu-n obraz, este pentru că ea, pădurea, m-a primit la ea precum un copil rătăcit, mi-a dăruit dragostea unui părinte grijuliu şi mi-a deschis cărări nebănuite de aventuri şi drumeţie!

Iubesc verdele cu disperare si aerul curat!

gratziela c.s.

Dumnezeu în natură

Universu-i ceea ce Dumnezeu este-n natură

Vibraţia sângelui curat din făptură,

Mângâierile cerului repetate-n secundă,

Orice fibră de trăire fecundă,

Inima infinitului ce-n pieptul timpului bate

Blânda iertare dintr-un noian de păcate.

Credinţa-mi răsună ca un ecou în Divin

Pe orice parte de suflet creştin

Scrisul de până  aici e doar picătură

Din ceea ce este Dumnezeu în natură.

Traian Arhip Zeletin

secunde întârziate

mormane de secunde-ntârziate

zvâcnesc în pieptul meu,

în valuri de ore destrămate

neînsemnate cad şi mor.

numai că partea mea de nemurire

trecerea lor nu poate să mi-o ia,

ce am în nesfârşitul de iubire

rămâne numai partea mea.

Traian Arhip Zeletin

rotita secundă

din depărtarea zilei cea din faţă

alerg să-mi iau din clipă tot ce pierd

să-i dau inimii freamătul de viaţă

pe partea unde n-o mai văd

astfel că nu-mi ajunge veşnicia

nici trecerea din ea dezlănţuită

să-i pot lua din ce-mi ascunde

secunda din rotirea-i nesfărşită.

Traian Arhip Zeletin_ Rotita secundă

rugăciune

din cer

coboară rază de sfinţire

în trupul meu neputincios

fă-mi din păcate mântuire

să pot trăi numai frumos

cu tot ce-mi dă Divinitatea

in sufletul de creştin ortodox

Traian Arhip Zeletin_ rugăciune

vreau vârsta veşniciei

vreau veşniciei porţile deschise toate

să-i pot umbla pe orice parte

intrarea-n ea să nu-mi mai fie sigilată

cu clipe care trec şi se destramă-ndată

vreau să am vârsta veşniciei în ce sunt

să nu mai fiu o întâmplare pe pământ

să trec prin moarte liber şi neprihănit

s-ajung în începutul care-i numai răsărit

Traian Arhip Zeletin_ vreau varsta vesniciei

credinţă

mâinile îngerilor

deschid adâncurile sufletului meu

să nu mai fiu în mine singur

închis în întunericul din rău

lumii îi dau ce am mai tainic

din ce-mi dau îngerii în zbor

să-L am pe Dumnezeu în suflet

cât va fi vârsta timpului viitor

Traian Arhip Zeletin_ credinţă

 

in memoriam _ cancer

viaţa continuă

am să trăiesc mai mult decât moartea

prin tot ce din mine continuu se naşte

mi-o spune prin simţire Divinitatea

şi sentimentele toate

Traian Arhip Zeletin_ viaţa continuă

În memoria tatălui meu şi a tuturor celor care, în suferinţe pe care noi ceilalţi, nu le-am cunoscut, şi care s-au stins în numele a ceea ce noi numim Cancer, iar Ei au fost cei sacrificaţi. Îl iubesc pe tatăl meu, dar şi pe ceilalţi pe care nu i-am cunoscut, dar care, în suferinţele lor, au devenit un singur tot: dragostea noastră, fără compătimiri pentru că Ei nu au dorit acest lucru.

Să se odihnească în pace acolo unde au ajuns şi unde le doresc cu toată fiinţa să nu fie suferinţă de nici un fel!

Iar optimismul şi dragostea de viaţă pe care tatăl meu le-a dăruit cu prisosinţă şi celor din jur să-mi fie călăuză în clipele de declin, când spaimele şi angoasele îmi cuceresc liniştea.

Poţi să faci la fel, căci nimic pe lumea aceasta nu este mai preţios ca o bucată de iubire dăruită unui necunoscut care nu ţi-a dăruit şi nu-ţi va dărui vreodată ceva!