 |
O zi atât de frumoasă cum a fost cea de Florii nu mai văzusem de ceva timp. De când m-am trezit şi am dat ochii cu cerul, albastrul lui mă fascină, iar soarele, care-mi mângâia obrajii, mă invită la o plimbare. Da, era o zi perfectă şi nu trebuia să ratez o plimbare pe faleza Dunării.
Florile şi-au deschis timid petalele ca soarele să le binecuvânteze, gureşele vrăbiuţe îşi plimbau aripile printre norii răzleţi, iar Dunărea era atât de liniştită încât spuneai că este la ora de somn.
Deşi eram ameţită de frumuseţea florilor, simple de altfel, şi de soarele care-mi mângâia grijuliu, precum un părinte, ochii însetaţi de primăvară, am făcut câteva fotografii ca să-mi aduc aminte de această zi minunată, zi cu simbolistică creştină, ziua Floriilor.
