Ştiu cumva că am pierdut ceva?Ştiu cumva dacă pe drum,
Cu ochii aţintiţi la tine,
Găseam o clipă, în care azi,
Nici nu mai ştiu de mai exişti?
Priveşte-mă şi spune-mi tu,
Dacă mai pierd încă o dată,
O clipă de etern întins
În palmele ce le ascunzi!
Priveşte-mă şi spune-mi tu
Dacă mă-ntorc târziu la tine
Ce pierd în clipe de amurg
Când totul a murit în mine?
gratziela arhyp stan
Linda poesia!
RăspundețiȘtergereSempre perdemos alguma coisa e não sabemos.
Grata pela visita.
Beijos
Rascolitor si minunat!
RăspundețiȘtergereMultumesc Luciana, imi este mult mai usor sa ma exprim asa. De altfel sunt o persoana mai putin sociabila, din pacate.
RăspundețiȘtergeremultumesc ptr.coment,e adevarat ca minunea exista si ca multi dintre noi nu stim(eu cel putin ,nu am ajuns sa vad toate minunatiile pe care le avem acasa),dar ce e mai trist ca avem si minunatii care umbla ,vorbesc,picteaza,scriu poezii,adica au educatie si cultura ,si noi ii ignoram,de multe ori ,chiar,ii urim pentru ca nu sintem i stare sa facem cea ce fac ei,doamne ce s-o alege de lumea asta.multumesc pe aceasta cale voua tuturor celor ce ne dati aceste clipe de incintare cu blogurile voastre.
RăspundețiȘtergereTaio, ai perfecta dreptate. Dar sa stii ca nu este nici o pierdere pentru acei care nu stiu de minunile lumii pictate, scrise (s-ar putea sa fiu acuzata de cinism pentru aceasta afirmatie), dar sa stii ca de-ar avea aceste minunatii in fata ochilor si tot nu i-ar ajuta cu numic, PENTRU CA NU VOR SA STIE, NU VOR SA CUNOASCA, NU VOR SA TRAIASCA PRIN SINTAMINTE SI CULORI, PENTRU CA, PENTRU ACEASTA LUME MINUNATA EI SUNT DEJA ZOMBI!
RăspundețiȘtergere