conexiuni

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lucian Blaga_Eu nu strivesc corola de minuni al lumii_1919

Când caut cu disperare un gând sau o faptă, totdeauna găsesc răspunsuri colaterale care mă aruncă, precum o centrifugă, spre alte începuturi pe care nici nu puteam să le întrezăresc în noianul de fapte făcute sau gândite.

Cum iarna asta nu prea vrea să-şi găsească sfârşitul, mă întreb dacă şi noi, la fel ca ea, ne agăţăm cu disperare de ceea ce noi numim viaţă sau amăgirea ei, cu riscul de-a răni ceea ce Divinul a creat pentru noi: viaţa.

Întotdeauna vreau să  găsesc răspunsurile ascunse în întrebări capcană, care mă alambichează şi mă învârt într-un noian de dorinţe ascunse şi nelămurite. Cum iubesc cu disperarea unui muribund,  nu găsesc ceea ce am căutat scormonind până la dureri inimaginabile, dar paloarea albicioasă a lunii îmi va destăinui ceea ce eu am ştiut totdeauna aproape inconştient. Mă doare carnea în sfâşieri prelungi şi obsesive, iar trupul sfârşit de căutări repetate se zbate în clipe febrile de iubiri fără să fi ştiut când trebuie să mă opresc.

Nu visele ce dor mă alungă din sfera alburie a dorinţelor pământene, ci mai degrabă frământările ce-mi sfâşie carnea ca şi cum începuturile de zi pot fi perpetue şi identice. Mă robotizez, sau chiar am fost în trecutul meu nu prea îndepărtat un zombi ce-şi frământă trupul în lungi drumuri fără întoarceri sau începuturi.

Mă dor gândurile că începutul meu de azi poate este un fiasco, şi mă duc spre un univers necunoscut cu aviditatea unui copil flămând şi inocent.

Am uitat să iubesc curat, fără patimi şi uri, am uitat să dau ceea ce Divinul mi-a dăruit, am uitat că sunt doar un om aici, iar Dincolo, rămăşiţele de aici îmi vor purta dureri continui.

Îmi caut cu tremurul unui alcoolic, legătura cu ce-am fost cândva, sau chiar cu ce voi fi în curând, dar nu pot găsi decât un câmp gol, fără seminţele unui nou început obsesiv şi perpetuu. Să fie oare încercarea la care fiecare dintre noi este supus de însuşi spiritul ce ne aparţine doar în vise?

Iubesc tot ce poate-mi da pământul, chiar şi ultima fărâma de ţărână ce se-aşterne tumultos peste trupul meu ce cândva va înceta să mai caute ceva. Iubesc pământul pe care cu nevolnicie calc, iubesc parfumul lui ce-mi invadează existenţa căci el este legătura mea cu tine Divinitate!

Îmi caut cu disperare legăturile cu cel ce întotdeauna eu am fost,  bâjbâi prin întunericul creat de mine, şi sper cu frenezie, că acolo, unde nici eu nu ştiu că pot ajunge, voi dezbrăca haina cea de gheaţă, iar Dincolo voi fi ceea ce am fost cândva. Mă caut în aerul ce-mi dă târcoale, în dimineţile târzii cu iz de aventură, în liniştea nopţilor prelungi şi palide, în durerile sfâşietoare ale Hristosului din mine şi nu ştiu ce pot găsi în mistica lumină a lumânării ce stă aprinsă la căpătâiul meu.

Nu caut ceea ce poate mâine voi găsi la uşa mea, ci caut un licăr de iubire ce poate nu-l voi primi în astă viaţă, dar ştiu că această frământare îmi dă avânt spre ceea ce noi numim Nemurire. Căci toate întrebările fără de răspuns sunt farmecul existenţei mele pe acest pământ ce cu ardoare îl iubesc şi patimile ce acum mă-mpodobesc mor pe rând la revărsat de dimineţi divine.

Coşmaruri ce-mi dau târcoale nopţi la rând sunt trecute pe drumul de ispită şi le ascund cu ruşinare că ele mi-au împodobit ani la rând nopţile fără de vise. M-au înrobit o viaţă pământeană învăluind în întuneric iubirile mele pătimaşe. Păcate făptuite sau nu îmi dau dorinţe de spăşire ca să pot pleca cu sufletul împăcat spre ceea ce fără să ştiu am cumpărat în vieţi trecute. Mă doare carnea de dor că am pierdut în astă viaţă ce mâine, în vieţi ce vor să vină, poate că voi regăsi şi mai intens. Plâng sfâşietor la gândul că cel ce mi-a fost cândva o bună călăuză, nu se mai uită pe drumul ce încă îl mai am de parcurs, şi îmi caut cu frică de nereuşită, o călăuză mai tânără şi mai înţeleaptă care să-mi lumineze calea spre împlinire.

Legături pline de mister sunt percepute ca palide iubiri, fără să ştiu că ele sunt existenţa mea perpetuă în vieţi trecute şi viitoare, dar care îmi dau zvâcniri şi emoţii de-o clipită. Nu mai pot fi adolescentul ce iubeşte pătimaş iluzii de o zi, căci împliniri misterioase se agaţă de visul meu de acum. Să fie oare o amăgire când, cu ochi închişi, ating timid adieri de soare purpuriu şi palide inflorescenţe de astre ce îmi împodobesc dorinţi nedefinite?

Nu pot să plec fără să iau cu mine iubiri de infinit care să-mi dea puterea de a învinge păcatele din vieţi trecute, căci Tu, cel care m-ai creat, îmi dai în fiecare clipă o dragoste divină.

Şi vreau să am puterea de a da mai departe ceea ce Tu mi-ai dat din clipa nemuririi, scânteia ce poate da viaţă unui univers, izvor ce linişteşte întreaga arşiţă ale unor suflete rătăcitoare şi dragoste nemărginită pentru cel ce azi ne găzduieşte, pământul.

Să nu priveşti o clipă înapoi cu regret că nu te-ai împlinit, căci nu aceasta este esenţa dragostei divine, ci caută spre viitor să dai şi să iubeşti aşa cum niciodată nu ai ştiut că poţi s-o faci. Ridică ochii spre speranţa lui Isus, căci El e fibra ta de Dumnezeu, şi umpleţi sufletul cu un cer albastru de iubire pe care să-l răstorni în alunecări spiralate spre drumul ce duce spre împlinire.

Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Lucian Blaga_Eu nu strivesc corola de minuni al lumii_1919

STUDIUL CHINA_ partea a 5-a _ cancerul de sân Cel mai complet studiu asupra nutritiei realizat vreodata, având implicatii extraordinare asupra dietei, pierderii în greutate si sanatatii pe termen lung

“O mare parte din cariera mea a fost dedicată studierii cancerului. Activitatea mea de laborator s-a concentrat asupra mai multor cancere, inclusiv cele de ficat, sân şi pancreas, iar câteva din cele mai impresionante date din China au fost de cancer. Pentru această activitate de o viaţă, Institutul American pentru Studiul Cancerului mi-a oferit cu generozitate Premiul pentru Realizări deosebite în Cercetare în anul 1998.

Un număr foarte mare de cărţi au prezentat dovezi cu privire la efectele nutriţiei asupra multor forme de cancer, fiecare cu particularităţi proprii, însă descoperirea mea constă în faptul că efectele alimentaţiei asupra cancerelor pe care le-am studiat sunt de fapt aceleaşi pentru toate cancerele, indiferent de factorii care le-au declanşat sau de localizările lor diferite în organism. Folosind acest principiu, îmi pot limita prezentarea la trei cancere, ceea ce îmi va permite să folosesc restul spaţiului din această carte pentru a mă referi la boli, pe lângă cancer, demonstrând cât de multe sunt dovezile legate de impactul alimentaţiei asupra sănătăţii în diferitele ei aspecte.

…primele rapoarte BRCA-1 arătau descoperirea genei cancerului la sân având  ideea că această boală, cancerul la sân, este datorată unei moşteniri genetice. Acest lucru a stârnit multe temeri printre persoanele cu antecedente familiale cu cancer la sân.

Este clar că această formă de cancer, cancerul de sân, reprezintă o preocupare importantă pentru societatea noastră. Această boală, poate mai mult de cât oricare alta, stârneşte panică şi teamă în sufletul multor femei. Sunt cel puţin patru factori de risc care sunt afectaţi de nutriţie.

Cu excepţia colesterolului sanguin, aceşti factori sunt variaţii ale aceleiaşi teme: expunerea la o cantitate în exces de hormoni feminini, respectiv estrogen şi progesteron, duce la un risc crescut de cancer de sân. Persoanele de sex feminin care consumă o dietă bogată în alimente de origine animală, cu un aport redus de alimente integrale, de origine vegetală, ajung la pubertate mai devreme şi la menopauză mai târziu, ceea ce prelungeşte perioada reproductivă a vieţii lor. Ele au, de asemenea, niveluri mai înalte ale hormonilor feminini pe parcursul vieţii lor.

Ca să folosim cuvintele unuia din grupurile proeminente de cercetare a cancerului din lume, „există dovezi copleşitoare că nivelurile de estrogen constituie un factor de risc decisiv pentru cancerul la sân. Estrogenul participă în mod direct în procesul cancerului. De asemenea, tinde să indice prezenţa şi altor hormoni feminini care au un rol în ce priveşte riscul de cancer de sân. Nivelurile ridicate de estrogen şi hormonii  legaţi de acesta constituie urmarea consumului unor diete de tip vestic, bogate în grăsimi şi proteine de origine animală şi sărace în fibre alimentare.

…ideea  conform căreia cancerul de sân este legat de expunerea la estrogen este profundă, deoarece dieta joacă un rol major în ceea ce priveşte expunerea la estrogen. Aceasta înseamnă că riscul de cancer de sân poate fi prevenit dacă vom consuma acele alimente care menţin nivelul de estrogen sub control. Adevărul trist este însă acela că femeile pur şi simplu nu sunt conştiente de aceste dovezi. Dacă aceste informaţii ar fi raportate în mod corespunzător de agenţiile de sănătate publică credibile, bănuiesc că mult mai multe femei tinere ar lua măsuri efective pentru a evita această boală îngrozitoare.

Este de la sine înţeles că femeile care au antecedente familiale legate de cancerul de sân sunt cele care se tem cel mai mult de această boală. Faptul că se repetă în familie înseamnă că genele joacă un rol în ce priveşte dezvoltarea cancerului de sân. Dar aud prea multe persoane spunând „e moştenire de familie” şi care neagă că ar putea face ceva ele însele. Această atitudine fatalistă îndepărtează acel sinţământ  de responsabilitate personală pentru propria sănătate şi limitează şi limitează profund opţiunile disponibile.

Este adevărat că dacă ai în familie cazuri de cancer de sân, ai un risc mai mare de a face această boală.  Cu toate acestea, un grup de cercetători a descoperit că mai puţin de 3% din toate cancerele de sân pot fi atribuite moştenirii genetice.

In ceea ce priveşte genele care influenţează riscul apariţiei cancerului de sân, atenţia a fost în special îndreptată asupra celor denumite  BRCA-1 şi BRCA-2, încă de la descoperirea lor în 1994. Aceste gene când suferă mutaţii, conferă un risc mai mare pentru atât pentru cancerul de sân cât şi pentru cel ovarian. Aceste gene mutante pot trece din generaţie în generaţie; adică ele sunt gene moştenite.

În emoţia declanşată de această descoperire au fost totuşi ignorate alte informaţii. Mai întâi, doar 0,2% din persoanele din populaţia generală (1 din 500) duc mai departe formele mutante ale acestor gene. Datorita rarităţii acestor aberaţii genetice, doar câteva procente din cazurile de cancer de sân din populaţia generală pot fi atribuite genelor mutante BRCA-1 şi BRCA-2. În al doilea rând, aceste gene nu sunt singurele gene  care participă la dezvoltarea bolii; cu siguranţă vor fi mult mai multe descoperite; în al treilea rând, doar prezenţa genelor BRCA-1 şi BRCA-2 sau a oricăror alte gene ale cancerului de sân nu garantează apariţia bolii. Factorii de mediu şi cei alimentari joacă un rol central în a determina dacă genele sunt exprimate.

Un referat recent a trecut în revistă 22 de studii care au evaluat riscul cancerului de sân (şi ovarian) la femeile care purtau genele mutante BRCA-1 şi BRCA-2. În general, riscul de boală a fost 65% pentru cancerul de sân şi 39% pentru cel ovarian la vârsta de 70 de ani pentru femeile cu gena BRCA-1 şi 45% şi respectiv 11% pentru femeile cu  BRCA-2. Cu siguranţă că femeile cu aceste gene au un risc mai mare de a face cancer de sân. Dar chiar şi pentru aceste femei cu un risc crescut există totuşi motive serioase de a crede că o atenţie mai mare acordată alimentaţiei ar putea fi răsplătită din plin. Cam jumătate din femeile care poartă aceste gene rare, ce pot declanşa boala, nu fac cancer de sân.

Pe scurt, deşi descoperirea genelor BRCA-1 şi BRCA-2 adaugă o dimensiune importantă istoriei cancerului de sân, accentul excesiv pus pe aceste gene speciale,  şi în special pe cauza genetică, nu este justificată.

Nu vreau să spun că micşorez importanţa cunoaşterii a tot ce ştim despre aceste gene, pentru numărul relativ de mic de femei care le poartă. Dar trebuie  să nu uităm că aceste gene trebuie să fie”exprimate” pentru ca ele să participe la apariţia bolii, iar alimentaţia este cea care poate afecta acest lucru. Am văzut deja în ce fel o dietă cu aport crescut de proteine de origine animală are potenţial de a controla exprimarea genetică.

Având în vedere toate aceste noi informaţii cu privire la riscul genetic şi legătura cu antecedentele familiale, femeile sunt adesea încurajate să fie examinate in ceea ce priveşte cancerul de sân. Examinarea constituie o măsură normală, mai ales pentru femeile care au fost, poate, testate pozitiv  în ceea ce priveşte genele BRCA-1 şi BRCA-2. Dar este important  să ne amintim că a face o mamografie sau un test genetic pentru a vedea dacă ai gene BRCA-1 şi BRCA-2, nu înseamnă că previi cancerul de  sân.

Când boala este descoperită într-un stadiu mai timpuriu, este mai puţin probabil să ducă la moarte în decursul a cinci ani, indiferent de tratament. Prin urmare, am putea avea o rată de supravieţuire îmbunătăţită doar pentru că femeile descoperă într-o etapă mai timpurie din progresia bolii că au cancer de sân şi nu pentru că tratamentele noastre s-au îmbunătăţit în decursul timpului.

Pe lângă aceste metode de examinare curentă, mai sunt şi alte opţiuni ne-nutriţioniste pentru prevenire care au fost promovate. Acestea prezintă interes special pentru femeile care au risc mare de a face cancer de sân din cauză că au antecedente familiale şi/sau din cauza prezenţei genelor BRCA-1 şi BRCA-2.

Avem acum informaţii suficiente care arată că o alimentaţie cu aport scăzut de proteine de origine animală, aport scăzut de grăsimi şi aport ridicat de alimente integrale de origine vegetală reduc nivelurile estrogenului. În loc de a sugera schimbarea dietei ca soluţie, cheltuim milioane de dolari producând şi făcând publicitate unui medicament care poată să aibă efect sau nu, şi care mai mult ca sigur are efecte secundare nedorite.

Capacitatea factorilor alimentari de a controla nivelurile hormonilor feminini este cunoscută de mult timp de către cercetători, însă un studiu recent s-a dovedit a fi cu adevărat impresionant. Mai mulţi hormoni feminini care sporesc odată cu începutul pubertăţii au fost reduşi cu 20-30% (chiar niveluri cu 50% mai scăzute în cazul progesteronului) într-un mod foarte simplu punând fete de 8-10 ani să folosească o dietă săracă în grăsimi, săracă în alimente de origine animală, timp de şapte ani. Aceste rezultate sunt extraordinare pentru că au fost obţinute prin schimbări modeste în dietă  şi s-au produs într-o perioadă critică din viaţa unei fete, atunci când sunt semănate primele seminţe ale cancerului de sân. Aceste fete au consumat o dietă cu până la 28% grăsimi şi mai puţin de 150mg colesterol pe zi: o dietă cu cantităţi moderate de alimente de origine vegetală. Eu cred că dacă ar fi folosit o dietă lipsită de alimente de origine animală şi s-ar fi început să se alimenteze astfel ai devreme în viaţa lor, s-ar fi văzut beneficii şi mai mari, inclusiv întârzierea apariţiei pubertăţii şi chiar scăderea riscului de cancer se sân mai târziu în viaţă.

Femeilor cu risc mare de a face cancer de sân li se dau trei opţiuni: să vegheze şi să aştepte, să ia medicaţie cu tamoxif tot restul vieţii lor, sau să îşi facă mastectomie. Ar mai fi a patra opţiune: sa folosească o alimentaţie fără alimente de origine animală şi cu puţini hidraţi de carbon rafinaţi, la care să se adauge, pentru cele cu risc crescut, o examinare regulată. Socotesc că această a patra opţiune este utilă chiar şi pentru femeile care şi-au făcut deja prima mastectomie. Folosirea dietei ca tratament eficient pentru boala deja diagnosticată a fost deja dine documentată în studii pe oameni cu boli de inimă în stare avansată, diabet de tip 2 documentat clinic, melanoame în stare avansată (cancer de piele fatal) şi, în studii experimentale pe animale, în cancerul de ficat.

Legat de cancerul de sân au mai fost discuţii acum câţiva ani. Acestea privesc substanţele chimice din mediul înconjurător. S-a arătat că aceste substanţe chimice, atât de mult răspândite , scindează/ descompun hormonii la oameni, deşi nu este clar care hormoni au fost astfel afectaţi. Aceste substanţe chimice pot produce anormalităţi reproductive, defecte de naştere şi diabet de tip 2.

Sunt mai multe tipuri de substanţe chimice  periculoase, majoritatea fiind asociate cu poluarea industrială.  Din cauza faptului că nu sunt metabolizate, aceste substanţe chimice se acumulează în grăsimea din corp şi în laptele mamelor care alăptează. Despre unele din aceste substanţe chimice se ştie că promovează creşterea celulelor canceroase, deşi oamenii pot să nu se supună unui risc semnificativ dacă nu consumă cantităţi excesive de carne, lapte, peşte. Întradevăr, 90-95% din expunerea noastră la aceste substanţe chimice provine din consumul de origine animală- iată un motiv pentru care consumul de produse de origine animală poate fi riscant.

Trebuie să menţionez o problemă legată de cancerul de sân: dacă să se folosească sau nu terapia cu substituire de hormoni pentru a atenua efectele neplăcute ale menopauzei (HRT). La femeile care fac HRT după 52 de ani, un experiment arată o creştere cu 26% a cazurilor de cancer la sân. Se pare că expunerea sporită la hormoni feminini, prin HRT, conduce cu adevărat la mai mult cancer de sân.

S-a crezut că HRT este asociată cu rate scăzute ale bolii coronariene. Totuşi acest lucru nu este neapărat adevărat. În cadrul unui experiment vast, la fiecare 10.000 de femei sănătoase aflate în post - menopauză, care foloseau HRT, erau cu 7 femei mai mult care aveau boli de inimă, cu 8 mai multe cu embolie pulmonară - opusul la ceea ce s-a aşteptat. La urma urmei, HRT poate creşte riscul de boală cardiovasculară. Pe de altă parte, HRT a avut efect benefic asupra cancerului colonorectal şi ratei fracturilor osoase. Putem spune fiecărei femei să ia o decizie în dreptul propriei persoane în funcţie de acea boală sau acele neplăceri de care se teme mai mult, însă aceasta poate fi o decizie dură pentru femeile care au probleme serioase din cauza menopauzei. Aceste femei trebuie să aleagă între a suporta simptomele emoţionale şi fizice ale menopauzei pentru a păstra un risc scăzut de cancer de sân,ori a face HRT, pentru se scuti de neplăcerile menopauzei, în timp ce îşi sporesc riscul de cancer de sân, si posibil de asemenea, de boala cardiovasculară.

În loc să ne bizuim pe HRT, eu sugerez o cale mai bună, prin folosirea alimentaţiei. Argumentul sună astfel:

-          în perioada productivă, nivelurile hormonilor sunt ridicate, deşi la femeile care folosesc diete vegetale nu sunt aşa de ridicate

-          când femeile ajung la sfârşitul anilor reproductivi, este cu totul natural ca hormonii reproducători ai tuturor femeilor să scadă la un nivel jos „de bază”

-          pe măsură ce perioada reproductivă se apropie de sfârşit, nivelurile scăzute ale hormonilor  la cele ce consumă alimente de origine vegetală nu se prăbuşesc atât de puternic cum se întâmplă în cazul femeilor care folosesc o alimentaţie de origine animală

-          aceste  schimbări bruşte ale hormonilor din organism sunt cele care produc simptomele menopauzei

-          de aceea, o dietă de origine vegetală conduce la o prăbuşire mai puţin severă a nivelului hormonilor şi la o menopauză blândă

In oricare dintre chestiunile care implică riscul cancerului de sân (folosirea tamoxifenului, folosirea HRT, expunerea la substanţe chimice din mediu, mastectomia preventivă), eu nu sunt convins că aceste practici reprezintă distragerea atenţiei noastre de la a lua în considerare o strategie nutriţională mai sigură şi cu mult mai folositoare. Este grav că am schimbat modul de a gândi despre această boală şi că oferim astfel de informaţii femeilor  care au nevoie de ele. "

STUDIUL CHINA_ partea a 4-a _ DIABETUL_ Cel mai complet studiu asupra nutritiei realizat vreodata, având implicatii extraordinare asupra dietei, pierderii în greutate si sanatatii pe termen lung

„Diabetul de tip 1 insoteste cel mai adesea obezitatea. Ne dam seama cat de grav este atunci cand copii nostri, la varsta pubertatii, cad prada formei de diabet de obicei adultilor de peste 40 de ani.

Majoritatea cazurilor de diabet sunt fie de tip 1 sau de tip 2. Tipul 1 se intalneaste la copii si adolescenti si reprezinta 5-10% din cazurile de diabet, iar cel de tip 2 este intalnit ls dulti si reprezinta 90% din cazuri.

Cand o persoana face diabet, acest proces metabolic se prabuseste. Diabeticii de tip 1 nu pot produce insulina necesara deoarece celulele producatoare insulina din pancreasul lor au fost distruse. Diabeticii de tip 2 pot produce insulina, insa insulina nu isi indeplineste  misiunea. Aceasta situatie se numeste rezistenta la insulina. Insulina devine ineficienta, iar zaharul din sange nu este metabolizat corespunzator.

Complicatii ale diabetului:

-          Boala de inina- risc de 2-4 ori mai mare de deces prin boala de inima

-          Accident vascular cerebral: risc de 2-4 ori mai mare de a face accident vascular cerebral

-          Hipertensiune arteriala : peste 70% din persoanele cu diabet au hipertensiune arteriala

-          Orbire: diabetul este principala  de orbire la adulti

-          Boli de rinichi: diabetul este cauza principala a bolilor de rinichi terminale (dializa sau transplant de rinichi)

-          Boli ale sistemului nervos: intre 60-70%  din diabetici sufera de tulburari usoare pana la grave ale sistemului nervos

-          Amputatii : peste 60% din amputatiile membrelor sunt efectuate la pacienti cu diabet

-          Boli dentare : frecventa crescuta si grava a bolilor de gingii care pot duce la pierderea dintillor

-          Complicatii in perioada sarcinii

-          Susceptibilitate crescuta fata de alte boli

-          Moarte

Medicamentele si chirurgia nu ofera vindecare diabeticilor. In cel mai bun caz, medicamentele curente permit diabeticilor sa-si mentina un stil de viata cat de cat functional, insa nu rezolva cauza bolii.

Hrana pe care o mancam are o influenta enorma asupra acestei boli. O alimentatie potrivita nu numai ca previne, dar si trateaza diabetul.  O alimentatie cu aport mare de hidrati de carbon, cu aport redus de grasimi- o alimentatie de origine vegetala- poate ajuta la prevenirea diabetului.

James Anderson , doctor in medicina, este unul din cei mai remarcabili cercetatori  care studiaza in prezent  alimentatia si diabetul, care a obtinut rezultate uimitoare doar prin folosirea mijloacelor diabetice. Unul din studiile sale a examinat efectele unei alimentatii bogate in fibre, bogate in hidrati de carbon si cu putine grasimi, asupra a 25 de diabetici cu diabet de tip 1 si asupra a altor 25 de diabetici de tip 2 internati in spital. Niciunul din acesti 50 de pacienti ai sai nu era supraponderal, in timp ce toti isi faceau injectii cu insulina pentru a-si controla nivelul de zahar din sange.

Dieta sa experimentala a constat in principal din alimente integrale de origine vegetala si doar o felie doua de carne rece pe zi. El si-a supus pacientii timp de o saptamana dietei americane tipice, recomandata de Asociatia Americana a Diabetului, dupa care i-a trecut la dieta experimentala „vegetariana” timp de 3 saptamani. Le-a masurat zaharul din sange, colesterolul, i-a cantarit si a evaluat necesarul de medicatie. La diabeticii de tip 1 insulina nu se poate produce. Este dificil de imaginat vreo schimbare alimentara care sa poata fi de folos situatiei lor complicate, insa dupa doar trei saptamani, pacientii cu diabet de tip 1au fost in stare sa isi reduca medicatia de insulina in medie cu 40%. Nivelul zaharului lor din sange s-a imbunatatit foarte mult si colesterolul lor a scazut cu 30%.

Nu uitati ca unul din pericolele de a fi diabetic consta in consecintele secundare, boala de inima si accidentul vascular cerebral. Reducerea factorilor de risc pentru aceste consecinte secundare, prin imbunatatirea nivelului colesterolului, este aproape la fel importanta ca si reducerea nivelului zaharului din sange.

Diabetul de tip 2, spre deosebire de cel de tip 1, este  „mai usor de tratat” deoarece pancreasul lor nu este atat de grav afectat. Asa ca atunci cand pacientii cu diabet de tip 2 ai lui Anderson s-au alimentat cu dieta bogata in fibre si cu aport redus de grasimi, rezultatele au fost chiar mai impresionante.  Dintre cei 25 de pacienti cu diabet de tip 2 , 24 au putut sa intrerupa administrarea de insulina.

Rata diabetului poate fi redusa cu 58% doar prin modeste schimbari in stilul de viata, care cuprind miscare fizica, scaderea in greutate si o dieta cu aport scazut de grasimi.

Din nefericire, informatiile gresite si obiceiurile adanc inradacinate prvoaca dezastru in sanatatea noastra. Obiceiurile noastre de a manca hot- dog, hamburgeri si cartofi prajiti ne ucid.

Da, s-ar putea ca schimbarea stilului de viata sa vi sa para nepractica. Poata sa para nepractic a renunta la carne si la alimente cu un continut ridicat de grasimi, dar eu ma intreb cat de practic este sa cantaresti 175kg si sa ai diabet de tip 2 la varsta de 15 ani. Ma intreb cat de practic este a te afla toata viata intr-o stare care nu poate fi tratata nici prin medicamente, nici prin interventii chirurgicale; o stare care duce adesea la boli de inima, accident vascular cerebral, orbire  sau amputatii; o stare care ar putea necesita injectarea insulinei pentru tot restul vietii. Schimbarea radicala a alimentatiei ar putea fi „nepractica”, dar s-ar putea sa merite."

descarca STUDIUL CHINA si citeste pe indelete:
http://www.scribd.com/doc/50090384/STUDIUL-CHINA 

STUDIUL CHINA_ partea a 3-a Cel mai complet studiu asupra nutritiei realizat vreodata, având implicatii extraordinare asupra dietei, pierderii în greutate si sanatatii pe termen lung

Întregesc seria din această carte foarte interesantă, cu menţiunea că, dacă  v-a trezit interesul, este bine s-o citţi în întregime pentru că este mult mai elaborată decât încerc eu s-o fac.

Multă răbdare şi inţelegere pentru lectura ce v-o propun!

"Auzisem ca Republica Populara Chineza nu se poate alimenta, ca este predispusa foametei si ca nu exista suficienta hrana pentru ca oamenii sa atinga înaltimea deplina a vârstei adulte. Pe scurt, ca nu sunt suficiente calorii. Desi China a avut, în decursul ultimilor cincizeci de ani, problemele sale de alimentatie, noi aveam sa aflam ca aceste pareri cu privire la aportul caloric erau cu totul gresite. Stim ca anumiti oameni folosesc caloriile pe care le ingera diferit de alti oameni. Noi spunem adesea „are un metabolism mai activ" sau „e în genele lui". Cunoasteti acest fel de oameni. Sunt cei care manânca tot ce doresc si totusi nu se îngrasa. Si apoi suntem noi toti ceilalti care trebuie sa ne supraveghem aportul caloric - asa gândim noi. Aceasta este o interpretare simplista. In cazul în care nu ne restrictionam aportul caloric, aceia dintre noi care avem o dieta bogata în grasimi, bogata în proteine, retinem pur si simplu mai multe calorii decât avem nevoie. Noi depozitam aceste calorii ca grasimi în organism, fie prin strecurarea acestora între fibrele muschilor nostri (numim aceasta „marmorat" la carnurile animalelor), fie prin depozitarea lor în locuri mai vizibile cum ar fi sezutul, talia, fata sau partea de sus a coapselor. e nevoie doar de o cantitate redusa de calorii care sa fie retinute de corpul nostru pentru a produce modificari semnificative în ce priveste greutatea corporala. De exemplu, daca retinem doar cincizeci de calorii în plus pe zi, aceasta poate duce la un exces ponderal de 5 kg pe an. Poate socotiti ca nu e mult, dar în timp de cinci ani se aduna 25 de kg.  In ciuda restrictiilor pe termen scurt ale regimurilor pe care le putem urma, organismul nostru este acela care, prin multiple mecanisme, va alege în cele din urma cât de multe calorii sa preia si ce sa faca cu ele. Incercarea noastra de a limita aportul caloric este de scurta durata si este

imprecisa, fie ca o facem prin limitarea hidratilor de carbon, fie prin limitarea grasimilor. Organismul foloseste un act delicat de echilibrare, printr-o serie de mecanisme complexe atunci când decide cum sa utilizeze caloriile pe care le-a primit. Atunci când ne tratam corect corpul, mâncând alimente corespunzatoare, el stie cum sa repartizeze caloriile, sa le scoata din depozitele de grasimi si sa le foloseasca în functii mai de dorit, cum ar fi sa mentina corpul cald, sa desfasoare metabolismul organismului, sa sustina si sa încurajeze activitatea fizica sau doar sa dispuna ce se face cu un anumit exces. Organismul foloseste multe mecanisme intricate pentru a decide în ce fel sunt folosite caloriile, daca sunt depozitate sau „arse". Folosirea unei diete bogate în proteine si grasimi face ca acele calorii care ar fi fost convertite pentru încalzirea organismului sa fie transformate în forma de depozit – ca grasime în corp (cu exceptia cazului când o restrictie calorica severa produce scaderea în greutate). în schimb, dietele cu aport redus de proteine si grasimi realizeaza „debarasarea" de calorii prin conversia lor în caldura corporala. In cercetare, noi spunem ca a depozita mai multe calorii sub forma de grasimi si a pierde mai putine sub forma de caldura înseamna a fi mai eficient. Pun pariu ca ati dori mai degraba sa fiti un pic mai neeficienti si sa le convertiti mai bine în caldura pentru organism decât în grasime în organism, nu-i asa? Ei bine, se poate realiza acest lucru într-un mod foarte simplu, folosind o dieta redusa în grasimi si proteine. Întelegerea faptului ca dieta poate produce mici modificari în metabolismul caloriilor, ceea ce conduce la mari modificari în greutatea corporala, constituie un concept important si util. Aceasta înseamna ca exista un process ordonat de controlare a greutatii corporale în timp, care are rezultate, spre deosebire de procesul dezordonat care nu îsi îndeplineste misiunea, în cazul dietelor vatamatoare. Aceasta lamureste, de asemenea, frecventele constatari ca persoanele care folosesc diete sarace în proteine si grasimi, alcatuite doar din alimente de origine vegetala, au foarte putine probleme cu greutatea corporala, chiar daca au un aport de acelasi numar de calorii, sau chiar ceva mai multe. Acum stim ca daca folosim o alimentatie cu putine grasimi, putine proteine si bogata în hidrati de carbon complecsi din fructe si legume, aceasta ne va ajuta sa pierdem în greutate. Dar daca vrem sa fim mai mari? Marimea corpului pare a fi o marca de barbatie, curaj si autoritate. Majoritatea oamenilor considera ca pot fi mai voinici si mai puternici daca manânca alimente bogate în proteine de origine animala. Aceasta convingere provine din ideea ca a consuma proteine (carne) este necesar pentru a avea forta fizica. A fost o idee larg împartasita de oameni o lunga perioada de timp. Alimentele de origine animala au mai multe proteine si aceste proteine sunt considerate a fi de „calitate mai buna". Exista totusi o problema în ce priveste ideea ca, daca manânci alimente de origine animala, aceasta este o cale buna de a deveni mai corpolent. Oamenii care consuma cele mai multe proteine de origine animala au cele mai multe boli de inima, cele mai multe cancere si diabet. în Studiul China, de exemplu, consumul de proteine animale a fost asociat cu oameni mai înalti si mai grei1, dar a fost asociat si cu niveluri mai înalte ale colesterolului total si a colesterolului rau. Mai mult, greutatea corporala, asociata cu aportul de proteine animale  a fost asociata cu mai mult cancer  si mai multa boala coronariana. Se pare ca a fi mai dezvoltat, dând astfel impresia ca îti merge mai bine, aduce dupa sine si un cost mai mare. Totusi, este oare posibil sa ajungem la potentialul de crestere deplin, dar în acelasi timp sa minimalizam riscurile de boala? Marimea corpului este legata de proteine în general si atât proteinele de origine animala, cât si cele de origine vegetala sunt eficiente în acest scop! Aceasta înseamna ca oamenii pot atinge potentialul lor genetic în ce priveste dezvoltare si marimea corpului folosind o dieta de origine vegetala. Atunci de ce oamenii din tarile în curs de dezvoltare, care consuma putine alimente de origine animala sau aproape deloc, sunt mai mici decât oamenii din Vest? Aceasta se întâmpla deoarece dietele pe baza de plante din zonele sarace ale lumii nu ofera suficienta varietate, sunt necorespunzatoare din punct de vedere cantitativ si calitativ si sunt asociate cu conditii de sanatate publica deficitare, în care bolile la copii sunt des întâlnite. În aceste conditii, cresterea este împiedicata, iar oamenii nu ating potentialul lor genetic în ceea ce priveste dimensiunea corpului ca adult. In Studiul China o înaltime si greutate corporala mica în perioada de adult au fost puternic associate cu zonele cu rate mari ale mortalitatii prin tuberculozain, boli parazitare, pneumonie , „obstructie intestinala" si boli digestive. Aceste descoperiri sustin ideea ca statura corporala poate fi atinsa folosind o dieta saraca în grasimi, de origine vegetala, conditiile de sanatate publica trebuind sa poata controla eficient bolile saraciei. în aceste conditii, bolile afluentei (boala de inima, cancerele, diabetul, etc.) ajung în acelasi timp sa fie minime. Aceeasi alimentatie saraca în proteine si grasimi de origine animala ajuta la prevenirea obezitatii si, de asemenea, permite oamenilor sa atinga potentialul lor deplin de crestere, în timp ce lucreaza si alte minuni: regularizeaza colesterolul sanguin, reduce boala de inima si numeroase forme de cancer. Care sunt sansele ca toate aceste asocieri (si multe altele) ce sunt în favoarea unei alimentatii de origine vegetala, sa fie datorate unei pure întâmplari? Extrem de mici, asta ca sa ne exprimam în termenii cei mai indulgenti. Un numar atât de mare de dovezi relevante prin atât de multe asocieri constituie un lucru rar în cercetarea stiintifica. Aceasta conduce catre un nou punct de vedere în lume, catre o noua paradigma. Redefineste status-quo-ul, promite noi beneficii pentru

sanatate si solicita atentia noastra.  La începutul carierei mele m-am concentrat asupra proceselor biochimice în cazul cancerului de ficat. Descoperirea a fost: cazeina, si probabil toate proteinele animale, ar putea fi substantele cu cel mai relevant efect cancerigen din cele pe care le consumam. Modificarea cantitatii de cazeina din dieta are puterea de a pomi si stopa dezvoltarea cancerului si de a controla efectele producatoare de cancer ale aflatoxinei, un carcinogen foarte puternic din clasa IA; Asadar eu am privit cu multa speranta catre Studiul China pentru a obtine dovezi în ce priveste cancerul de ficat la oameni." Rata cancerului de ficat este foarte mare în China rurala, chiar din cale afara de mare în anumite zone. De ce acest lucru? Principalul vinovat parea a fi infectia cu virusul hepatitei B (HBV). Pe lânga virusul acesta ca si cauza pentru cancerul de ficat din China, se pare ca si alimentatia joaca un rol central. Cum de stim acest lucru? Nivelurile de colesterol au constituit indicatorul principal. Cancerul de ficat este puternic asociat cu niveluri ridicate ale colesterolului sanguine si noi stim deja ca alimentele de origine animala sunt responsabile pentru cresterea colesterolului, o realitate care, desi e în stare sa salveze vieti, nu a fost spusa publicului. In cele din urma a fost o suita întreaga de dovezi si fapte care a condus la ideea ca arma noastra cea mai importanta împotriva cancerului este hrana pe care o mâncam în fiecare zi. Oamenii infectati cronic cu virusul hepatitei B aveau si un mare risc de a face cancer de ficat. Însa descoperirile noastre au aratat ca cei care erau infectati cu HBV si care consumau în acelasi timp mai multe alimente de origine animala, aveau niveluri mai mari de colesterol sanguine si mai mult cancer de ficat decât cei infectati cu HBV, dar care nu consumau alimente de origine animala. Alimentele de origine vegetala sunt asociate cu niveluri mai joase ale colesterolului sanguin; alimentele de origine animala sunt asociate cu niveluri mai ridicate ale colesterolului sanguin. Alimentele de origine animala sunt asociate cu rate mai mari ale cancerului de sân; alimentele de origine vegetala sunt asociate cu rate mai mici ale acestuia. Fibrele si antioxidantii din plante sunt asociati cu un risc mai scazut pentru cancerele tubului digestiv. Dietele pe baza de plante si un stil de viata activ au ca rezultat o greutate sanatoasa, oamenii putând în acelasi timp sa fie bine dezvoltati si puternici. Toate componentele din mâncare lucreaza împreuna pentru a crea fie sanatatea, fie boala.

Rezultatele studiului, împreuna cu muntele de dovezi dincercetare, unele ale mele, altele ale altor cercetatori, m- au convins sa îmi schimb cu totul stilul de viata alimentar. Cu cincisprezece ani în urma am încetat sa manânc carne, si de asemenea în ultimii sase-opt ani, am încetat sa mai manânc aproape orice fel de alimente de origine animala, inclusive produse lactate, exceptie facând doar foarte rare ocazii. Colesterolul meu a scazut, chiar daca am îmbatrânit; din punct de vedere fizic sunt mult mai bine acum decât la douazeci si cinci de ani; si am cu 20 kg mai putin decât aveam la treizeci de ani. Acum am greutatea ideala pentru înaltimea mea. Si familia mea a adoptat aceasta alimentatie, multumita în mare parte sotiei mele Karen care a reusit sa creeze un stil alimentar cu totul nou, atragator, gustos si sanatos. Toate aceste lucruri le-am facut din motive de sanatate, rezultatele cercetarilor fiind cele care mi-au spus sa ma trezesc. De la un baietandru care bea cel putin 2 litri de lapte pe zi, iar mai apoi un tânar intelectual care îsi batea joc de vegetarieni, am facut o cotitura neobisnuita în viata mea.

Totusi nu doar cercetarile mele mi-au schimbat viata. Dea lungul anilor am patruns mult dincolo de cercetarile noastre ca sa vad ce au descoperit alti cercetatori cu privire la dieta si sanatate. Pe masura ce cercetarile noastre s-au extins de la specific la general, tabloul a continuat sa se largeasca. Acum putem privi la lucrarile altor oameni de stiinta, plasând descoperirile mele într-un context mai larg. Si dupa cum veti vedea, ce constatam este de-a dreptul uluitor. 

Mâncam ospatându-ne ca niste regi si regine in toate zilele saptamânii si asta ne ucide. Probabil cunoasteti oameni care sufera de boli de inima, cancer, accidente vasculare cerebrale, boala Alzheimer, obezitate sau diabet. Exista în mare parte riscul ca si tu sa suferi de una din aceste probleme sau familia ta sa fie afectata de una din ele. Asa cum am vazut, aceste boli sunt relativ necunoscute în culturile traditionale, care supravietuiesc în principal datorita alimentelor de origine vegetala, cum este cazul în China rurala. însa aceste probleme apar atunci când o cultura traditionala începe sa acumuleze bogatii si începe sa manânce din ce în ce mai multa carne, produse lactate si produse rafinate din plante (cum ar fi biscuiti, piscoturi, prajituri si bauturi carbogazoase). Trebuie sa stiti ca nu exista o alimentatie speciala pentru cancer si una diferita de aceasta, tot speciala, pentru bolile de inima. Dovezile adunate acum de la cercetatori din întreaga lume arata ca aceeasi alimentatie care este buna pentru prevenirea cancerului este buna si pentru prevenirea bolii de inima, ca si a obezitatii, a diabetului, a cataractelor, a degenerescentei maculare, a bolii Alzheimer, a disfunctiei cognitive, a sclerozei multiple, a osteoporozei si a altor boli.

Mai mult decât atât, de aceasta alimentatie poate beneficia oricine, indiferent care îi sunt genele sau predispozitiile personale. Toate aceste boli, ca si altele, au aceeasi cauza: o alimentatie nesanatoasa, foarte toxica si un stil de viata care se caracterizeaza printr-un exces al factorilor declansatori de boala si o deficienta a factorilor promotori ai sanatatii.

Solutia pentru a slabi este alimentatia in totalitate vegetariana, cu alimente integrale, asociata cu o cantitate rezonabila de miscare fizica. Este o schimbare a stilului de viata pe termen lung sin u o incecare de carpire rapida printr-o ciudatenie. Aceasta solutie ofera o pierdere in greutatea corporala constanta, concomitent cu reducerea riscului de a face boli cornice.

Solutia pentru a slabi este alimentatia in totalitate vegetariana, cu alimente integrale, asociata cu o cantitate rezonabila de miscare libera. Aceasta solutie ofera o pierdere in greutate constanta, concomitant cu reducerea riscului de a face boli cornice.

Rezolvarea acestei probleme nu necesita nici trucuri magice, nici eculatii complexe care sa cuprinda analiza grupelor  de sange sau cantarirea amanuntita a hidratilor de carbon ingerati,si nici procese de constiinta, incercati sa observati cine subtirel si cine nu este. Sau luati in atentie descoperirile unui numar impresionant de studii de cercetare, mai vaste sau mai de avergura, care dovedesc iar si iar ca vegetarienii si veganii sunt mai slabi decat cei care consuma carne.

Intr-un anumit studiu, s-a cerut unor subiecti supraponderali sa manance cat de mult voiau alimenetele care erau, in cea mai mare parte, cu continut redus de grasimi, alimente integrale de origine vegetala. In trei saptamani aceste personae au slabit in medie 9kg.

Toate aceste rezultate arata ca adoptarea unei alimentatii in totalitate vegetariana cu alimente integrale va va ajuta sa pierdeti in greutate, si mai mult decat atat, acest lucru se va intampla repede. Singura problema este cat de mult puteti sa  pierdeti in greutate. In majoritatea acestor studii, persoanele care au pierdut cel mai mult au fost cele care la inceput au avut cel mai mare exces de greutate. Dupa pierderea initiala in greutate, greutatea poate fi mentinuta prin respectarea dietei initiale.

Unii oameni, desi sunt vegetarieni nu slabesc. Sunt cateva motive pentru aceasta, in primul rand, sic el mai important, a slabi folosind o dieta vegetariana nu se poate produce daca persoana respectiva consuma prea multi hidrati de carbon rafinati. Dulciurile, prajiturile, produsele de patisserie si pastele fainoase nu pot duce la slabire.  Aceste alimente sunt foarte concentrate in zaharuri si amidonuri care se digera repede,iar produsele de patisserie, prajiturile, placintele au adesea un continut foarte mare de grasimi. Aceste alimente nenaturale, inalt procesate, nu fac parte din dieta vegetariana care poate reduce greutatea corporala si promova sanatatea. Acesta este unul din motivele principale pentru care ma refer de obicei la alimentatia optima folosind expresia alimentatie in totalitate vegetariana cu alimente  integrale.

Observati ca o dieta strict vegetariana nu inseamna neaparat acelasi lucru cu o dieta cu alimente integrale, de origine vegetala. Unii oameni devin vegetarieni doar pentru a inlocui carnea cu produsele lactate, grasimile adaugate si hidrati de carbon rafinati, paste fainoase din cereale rafinate, dulciuri si prajituri, placinte. Eu ii numesc pe acesti oameni vegetarieni  „junk- food” deoacere ei nu consuma alimentie nutritiva.

Al doile motiv pentru care nu are loc scaderea in greutate este pentru ca persoana respectiva nu face deloc miscare fizica. Miscarea fizica fectuata intr-o proportie rezonabila, in mod regulat, poate duce la rezultate bune.

In al treilea rand, anumit oameni au o predispozitie mostenita din familie de a avea corpuri supraponderale si aceasta face ca provocarea lor sa fie mai dificila. Daca te incadrezi aici, pot sa-ti spun ca trebuie sa fii foarte riguros in ce priveste alimentatia si miscarea fizica.

Mai intai de toate, inlatura complet  ideea de a tot numara caloriile ingerate, poti manca cat poti tu si totusi sa nu te ingrasi, atata timp cat mananci hrana corespunzatoare.

In al doilea rand, nu te gandi ca trebuie sa faci sacrificii, sa renunti la lucruri gustoase."

Frica

Singurul secret al existenţei este să nu îţi fie teamă.

 Niciodată să nu îţi fie teamă de ce vei deveni.

Budha

Aştept cu nerăbdarea unui adolescent trecerea unei clipite de iubire împlinite care să-mi amprenteze destinul spre nemurire. Destinul nu este ceea ce poate mi-am dorit în altă viaţă, ci mai degrabă ceea ce mi-am dăruit cu neştiinţă în astă viaţă! Dar ce poate fi mai efemer decât o dăruire tremurândă de speranţă că poate va veni şi clipa măreaţă a unui destin nescunoscut şi plin?!

Scormonesc iscoditor spre o fereastră în speranţa că acolo voi găsi ceva ce poate am pierdut cândva, sau poate, cu dorinţi  necunoscute, mi-am ascuns pe acolo, undeva, un dor mărunt de primăvară.

Naşterea este suferinţă, decăderea este suferinţă, boala este suferinţă, moartea este suferinţă, a fi unit cu ceea ce nu este plăcut este suferinţă, a fi separat de ceea ce este plăcut este suferinţă, a nu obţine ceea ce doreşti este suferinţă. Pe scurt, toate laturile experienţei făcute în cuget si în trup, cărora agăţarea le este inerentă, sunt suferinţă.

Budha

Dorinţe neâmplinite fac cărări adânci în amintiri din vieţi neterminate şi de mult uitate. Nu dorinţele trebuie să mă doară, ci mai degrabă iubirea ce nu am putut s-o dăruiesc în întregime celui care, cu ură sau indiferenţă, mi-a îngreunat avântul spre definire. Neputinţa de a primi tot ce-mi poate dărui viaţa cu definirea drumului ce nu îl voi urma, îmi răscoleşte angoase de mult uitate. Frici pierdute în vieţi uitate cuprind cu frenezie gândul unei iubiri de-o vară şi îmi rostogolesc în doruri patimile ce-mi dau fiori.

Mă dor din simţuri defrişări de carne ce-mi dau un nou început ce nu am să pot să-l duc la bun sfârşit, căci voi pierde pe cărări de sânge tot ce-am înfăptuit în alte vieţi  uitate.

Împliniri şi definiri deopotrivă sunt împletite în iubiri neterminate şi purtate în repetate cicluri de exitenţe obsesive. Karma nu poate fi un blestem ci un destin de împliniri neterminate pe care le purtăm în repetate începuturi. Înţelepciunea ce ar trebui să-mi cuprindă simţurile până ce-mi amorţesc, îmi va scălda în lumini cereşti dorinţele ce năvalnic îmi trec prin dor de soare.

Nu întreba ce poate fi la dreapta ta si ce te înconjoară! Misterul trebuie sa te cuprindă pană ce clipa de prin ziuă sa se prefacă-n nemurire. Căci nu misterul este cel ce roade până la dureri de răstignire, ci neştiinţa şi indiferenţa, ele sunt de fapt, duşmanul tău născut din tine!

Năvalnice şi tumultoase destinaţii îmi răsucesc simţurile amorţite, trezind in visele de noapte porţi spre un univers ce-mi aparţine, dar pe care-l dăruiesc cu mărinimie celui ce-mi va deschide ochiul ce doarme amorţit. Vreau cu mult nesaţ să văd chipul ce-mi defineşte existenţa, privirea ce-mi duce-n amintire trupul parca devreme îmbătrânit.

Durerea ce se aşează confortabil pe umerii încovoiaţi îmi trage spre un drum nedefinit neâmplinirea, si îmi încolătăceşte simţirea spre un copac de mult uscat.

 

Nici moartea nu este de temut pentru cel ce a trăit înţelept.

 Budha

Trecerile în nefiinţă n-ar trebui sa fie pline de frici inexplicabile şi angoase tremurânde. Sunt treceri line spre un salt măreţ, iar frica ce ne împinge spre clipe paranoia ne duc şi mai adânc spre un întuneric din noi născut. Nu vreau sa mor cu gândul frânt spre disperare, nu vreau să plec în spasmele fricii de neant, ci vreau să-mi împlinesc menirea şi dragostea ce-mi mai rămâne s-o împart la masa omenirii.

Singurul lucru ce-l voi îndeplini cu siguranţă este să mor, deci nu clipa asta trebuie să mă frângă sau să-mi dea panici fără  rost, şi nici ideea de a găsi ceva sau nu Acolo nu trebuie să mă frământe până la dezrădăcinare!

Nu moartea ar trebui să ne sperie, ci mai degrabă neâmplinirea ei aşa cum se cuvine: în pace, linişte, împăcare  şi iubire! Nu moartea ar trebui să ne sperie, ci viaţa pe care, fără să ştim s-o preţuim, o risipim cu atâta ură şi paranoia!

Am să trăiesc mai mult decât moartea

Prin tot ce din mine continuu se naşte

Mi-o spune prin simţire Divinitatea

Şi sentimentele toate

Traian Arhip Zeletin- Viaţa continuă

Mă întreb cu un ecou perpetuu, cine pot fi în sinea mea să pot avea atâta putere de iubire şi să nu pot să o  folosesc?! Cine pot fi ascuns în pleoapele unui somn prelung păzit de frici şi obsesii angoasante, dacă nu pot să-mi rup cu frenezie straiele de deţinut şi să-mi găsesc destinul ce  nu-l pot avea?!

Orbită de plăcerea clipei efemere, caut pipăind în întunericul născut de gândurile mele, lumina care să-mi trimită-n infinit dorinţa mea de nemurire! Nu mor ca să-mi trec pragul de iubire ci voi trăi în infinit cu dorul de iubire-n nemurire!

În căutări febrile,cu patimi şi iubiri trecute, cu întrebări ce mi se-aştern în gânduri obsesive, găsesc la un sfârşit de drum, sufletul pereche, ce cu patimi de iubire îl ascund în drumul meu spre infinit! Să fie acest fapt un lucru împlinit sau doar un mic fragment din albul ce încă îl mai caut?! Nu, nu voi şti decât în clipa despărţirii, când, iremediabilul se înfăptui şi defrişarea sentimentului de infinit îmi va dezgoli trupul de carne, precum toamna frunzele copacilor plângând. Nu este decât o mică pauză spre o trecere viitoare ce poate, cu gândul meu de acum, îmi va defini un început mai luminos.

Frica ne înceţoşează simţurile amestecându-le, angoasele se transformă in coşmaruri, iar iubirea în ură mocirloasă.

Frica e monstrul de sub pat, ce ne înfioară visele de noapte şi ne transformă simţurile în ură. Ne zvârcolim în frici născute de obsesii şi angoase-nchipuite!

Nu frica defineşte licărul de nemurire din mine, ci ea  îmi roade  cu patimi şi nesaţ şi ultima suflare! Alungă  fără nici un sentiment tot ce poate să-ti transforme existenţa în frici paralizante. Căci frica este adevărata moarte ce ne paralizează avântul spre nemurire!

În dimineaţa asta parcă un licăr de lumină urmat de un tremur abia perceptibil îmi trezeşte un sentiment de mult uitat: iubirea! Nu plânge, si nu râde, căci sunt simţiri ca fulgul trecătoare, ci caută cu-nfrigurare în raftul din cămară, parfum de primăvară revărsat peste un dram de fericire! Atunci e clipa infinită, atunci când ai regăsit desăvârşirea!

Şi totuşi, în repetatele mele începuturi am învăţat  să iubesc cu frenezia unui pământean, cu priviri furişe pe sub geană, cu patimi ce mă dor la fiecare început, sărut ascuns în vise efemere, am învăţat să iubesc cu dăruirea unui infinit şi licăriri de Dumnezeu, cu împlinirea ciclului de sacrificii pe crucea nemuririi. Şi am învăţat că dăruirea este dar divin, iubirea împlinire, iar sacrificiul desăvârşirea şi sfârşitul unui ciclu perpetuu de împliniri. Şi dacă toate astea le-ai înfăptuit, să ştii că eşti  la sfârşit de drum cu un început în faţă ce trebuie să-l desăvârşeşti la nesfârşit! Fii fericit eşti împlinit!

Fug de-nceputul sfârşitului viu

Să nu mai trec prin ceea ce moare

Inima din tăcerea lumii s-o ştiu

Cum bate-n mireasma albă din floare.

Alerg din clipa neumblată

În înălţimea ei să sui

Să intr-un veşnicia care mă aşteaptă

Pe partea de trăire- a timpului.

Traian Arhip Zeletin_ Fug de sfârşit

STUDIUL CHINA_ 2 Cel mai complet studiu asupra nutritiei realizat vreodata, având implicatii extraordinare asupra dietei, pierderii în greutate si sanatatii pe termen lung

Cu mentiunea ca am extras din carte citate care mi s-au parut importante, fara a fi prea lunga lectura ca sa va plictiseasca (cartea are 550 pagini), va invit sa  cititi , cu speranta ca, daca am reusit sa ajut macar o singura persoana, atunci pot spune ca a fost o mare realizare!

“…sunt aceste principii privind proteina animala si cancerul extrem de importante pentru toti oamenii si în toate situatiile, sau sunt ele doar marginal importante, pentru o minoritate de persoane aflate în situatii întrucâtva unice? Sunt aceste principii implicate într-o mie de cancere umane în fiecare an, într-un milion de cancere în fiecare an, sau mai mult de atât?

Ni s-a acordat sansa de a face un studiu pe oameni în care toate aceste principii pe care am început sa le descoperim în laborator sa poata fi duse pâna la urmatorul nivel. Sosise timpul sa studiem rolul nutritiei, al stilului de viata si al bolii într-unul din cele mai cuprinzatoare moduri întreprinse vreodata în istoria medicinei. Aveam sa pornim în Studiul China.

La începutul anilor 70, prim-ministrul Chinei, Chou EnLai, suferea de cancer. Prins în ghearele acestei boli fatale, premierul Chou a initiat un studiu national pentru a aduna informatii despre boala, care nu era bine înteleasa. Acesta avea sa constituie un studiu monumental al ratei mortii cauzate de douasprezece tipuri diferite de cancer din mai mult de 2400 districte din China si 880 milioane dintre cetatenii lor (96%).

Rezultatul final al studiului a fost un frumos atlas, color, codificat, ce arata locurile în care cancerul era frecvent întâlnit si locurile unde era aproape inexistent. Acest atlas a aratat clar faptul ca în China cancerul avea o anumita localizare geografica. Era oare posibil ca factorii de mediu si de stil de viata sa influenteze în principal aparitia cancerului, si nu atât factorii genetici? Deja câtiva savanti de renume ajunsesera la aceasta concluzie. Autorii unui studiu important asupra alimentatiei si cancerului, pregatit pentru Congresul SUA în 1981, au ajuns la concluzia ca factorul genetic determina în proportie de doar 2-3 % riscul de a face cancer." De o importanta decisiva pentru Studiul China era natura alimentatiei consumate în China rurala. Era o ocazie rara de a studia efectele unei alimentatii de origine în special vegetala asupra sanatatii. în China rurala doar 9-10% din totalul caloriilor provin din proteine si numai 10% din totalul proteinelor provin din alimente de origine animala.  Studiul nostru a fost primul studiu de amploare care investiga aceasta variatie deosebita a experientei alimentare si consecintele ei asupra sanatatii, noi comparam dietele bogate în alimente de origine vegetala cu dietele foarte bogate în alimente de origine vegetala.

Media a denumit Studiul China „un studiu de referinta". Un articol din Saturday Evening Post a spus ca "proiectul ar trebui sa zguduie pe cercetatorii din medicina si nutritie de pretutindeni".' Cineva din sistemul medical a spus ca niciodata nu s-ar mai putea face un alt studiu de talia acestuia. Ceea ce stiam eu era faptul ca studiul nostru oferea o ocazie de a investiga multe din cele mai controversate idei pe care mi le formasem cu privire la alimentatie si sanatate. Nu am urmarit niciodata sanatatea cu speranta de a dobândi nemurirea. A ne bucura de sanatate înseamna a fi în stare sa ne bucuram pe deplin de timpul pe care îl avem la dispozitie. înseamna a putea fi cât mai functionali pe parcursul întregii noastre vieti si a evita bataliile mutilante, dureroase si îndelungate cu boala. Exista o diversitate de alte cai mai bune de a muri, si, bineînteles, de a trai.

Exista doua categorii principale de colesterol. Colesterolul alimentar este prezent în hrana pe care o mâncam. Este un component al alimentelor, asa cum sunt glucidele, grasimile, proteinele, vitaminele si mineralele. Acest colesterol se gaseste doar în alimentele de origine animala si despre prezenta lui ne atentioneaza etichetele alimentelor. Colesterolul sanguin, este fabricat în ficat. Colesterolul sanguin si colesterolul alimentar, desi identice din punct de vedere chimic, nu reprezinta acelasi lucru. O situatie similara este cu grasimile. Grasimile alimentare provin din ceea ce manânci: grasimea din cartofii prajiti, de exemplu. Grasimea din organism, pe de alta parte, este ceea ce organismul tau fabrica si este foarte diferita de grasimea pe care o întinzi pe pâine dimineata (unt sau margarina). Grasimile alimentare si colesterolul nu se transforma neaparat în grasime în organism sau cholesterol sanguin. Felul în care corpul fabrica grasimea în organism si colesterolul sanguin este extrem de complex, implicând sute de reactii chimice diferite si zeci de nutrienti. Datorita acestei complexitati, efectele grasimilor alimentare si ale colesterolului din alimentatie asupra sanatatii pot fi foarte diferite de efectele pe care le au asupra sanatatii un nivel ridicat de colesterol sanguin sau prea multa grasime în organism.  Nivelurile scazute de colesterol sunt legate de rate mai mici ale bolii de inima, cancer si alte boli vestice, chiar la niveluri cu mult mai joase decât cele considerate "sigure" în Vest.  Pe masura ce nivelul colesterolului sanguin descrestea de la 170 mg/dL la 90 mg/dL, se micsora si prezenta bolilor: cancere de ficat", rect', colon", cancer de plamân la barbati', cancer de plamân la femei, cancer de sân, leucemii la copii, leucemii la adulti, tulburari mintale la copii, tulburari mintale la adulti, si boli de stomac si esofag (gât). Exista mai multe tipuri de colesterol sanguin, inclusive colesterol LDL si HDL. LDL este colesterolul „rau" iar HDL este colesterolul „bun". In cadrul Studiului China nivelurile mai ridicate ale colesterolului LDL au fost de asemenea asociate cu prezenta bolilor vestice. Retineti ca aceste boli, dupa standardele vestice, sunt relativ rare în China si ca nivelurile colesterolului sanguine sunt foarte scazute (tot dupa standardele vestice).

Colesterolul sanguin este în mod clar un indicator important al riscului de boala. Marea întrebare este: în ce fel afecteaza alimentatia colesterolul sanguin?  Fara aproape nici o exceptie, nutrientii din alimentele de origine vegetala au fost asociati cu niveluri reduse ale colesterolului sanguin.  Mai multe studii au aratat acum, atât în experimente pe

animale cât si la oameni, ca un consum de proteine de origine animala creste nivelul colesterolului sanguin.  Grasimile saturate si colesterolul alimentar, de asemenea, cresc colesterolul sanguin, desi acesti nutrienti nu sunt la fel de eficace în a face acest lucru asa cum o fac proteinele animale. Prin contrast, alimentele de origine vegetala nu contin colesterol si, pe diferite cai, ajuta la micsorarea cantitatii de colesterol fabricata de catre organism. Toate aceste lucruri au fost confirmate de catre descoperirile din Studiul China.  Am studiat efectele alimentatiei asupra diferitelor tipuri de colesterol sanguin. Au fost vazute aceleasi efecte dramatice.

Consumul de proteine animale la oameni a fost asociat cu niveluri ridicate de colesterol sanguin „rau", în timp ce consumul de proteine de origine vegetala a fost asociat cu niveluri reduse ale aceluiasi colesterol rau."

Duceti-va în cabinetul oricarui medic si întrebati-l care factori alimentari afecteaza nivelul colesterolului sanguin si probabil el va mentiona grasimile saturate si colesterolul alimentar. In ultimele decenii, unii ar putea chiar sa mentioneze efectul de reducere al colesterolului pe care îl au produsele din soia sau cele foarte bogate în fibre vegetale, dar foarte putini dintre medici va vor spune ca proteinele animale ar avea vreo legatura cu nivelurile colesterolului sanguin.

Exista motive suficiente pentru care consumatorul obisnuit este derutat. Intrebarile cu privire la grasimi au ramas tot fara raspuns, asa cum se întâmpla de peste patruzeci de ani. Câta grasime putem avea în alimentatia noastra? Ce fel de grasimi? Sunt grasimile polinesaturate mai bune decât grasimile saturate? Sunt grasimile mononesaturate mai bune decât celelalte? Ce este cu acele grasimi speciale, cum ar fi omega-3, omega-6, grasimile trans si DHA? Ar trebui sa evitam consumul de grasimi din cocos? Ce este cu uleiul de peste? Este ceva special legat de uleiul din seminte de in? Ce înseamna la urma urmei o dieta cu aport ridicat de grasimi? Ce înseamna o dieta cu aport scazut de grasimi?  Noi consumam, în medie, cam 35-40% din aportul caloric total prin grasimi." Aceasta dieta foarte bogata în grasimi este prezenta în alimentatia noastra înca de la sfârsitul secolului al XIX-lea, din zorii revolutiei noastre industriale. Pentru ca începusem sa avem mai multi bani, am început sa consumam tot mai multa carne si produse lactate, care sunt relativ bogate în grasimi. Noi ne demonstram belsugul consumând astfel de alimente.

Apoi a venit mijlocul si a doua parte a secolului XX când cercetatorii au început sa puna sub semnul întrebarii daca chiar este recomandabil consumul atâtor grasimi.  Cu foarte putine exceptii, alimentele de origine animala contin mult mai multe grasimi decât cele de origine vegetala. Corelatia dintre aportul de grasimi si aportul de proteine animale este mai mare de 90%. Aceasta înseamna ca aportul de grasimi creste o data cu aportul de proteine animale. Cu alte cuvinte, grasimile din alimentatie  sunt un indicator al cantitatii de alimente de origine animala din alimentatie.

… fibrele alimentare, chiar daca nu sunt digerate, sunt vitale pentru sanatate. Fibrele sunt capabile sa ia apa din organism si s-o duca în intestine asigurând astfel un tranzit intestinal normal. De asemenea, aceste fibre nedigerate, ca si sugativa, absorb substantele chimice daunatoare care ajung în intestinele noastre si care ar putea fi cancerigene. Daca nu consumam suficiente fibre, suntem susceptibili a face boli care au ca punct de plecare constipatia.Din aceasta categorie fac parte cancerul de intestin gros, diverticuloza, hemoroizii si venele varicoase.  Fibrele alimentare se gasesc numai în alimente de origine vegetala. Acest material, care confera rigiditate peretilor celulari ai plantelor, se prezinta în mii de variante chimice. în principal, ele sunt alcatuite din molecule foarte complexe de hidrati de carbon. Noi digeram extrem de putin din fibre, aproape deloc. Cu toate acestea, fibrele, neavând calorii deloc sau doar foarte putine, ajuta, printre altele, la diluarea densitatii calorice a alimentatiei noastre, creeaza satietate si curma pofta de mâncare. Astfel ele ne satisfac foamea si reduc la minimum supraconsumul de calorii.

… alimentele bogate în fibre, ca grâul si porumbul, (dar nu orezul decorticat) sunt de asemenea bogate în fier, ceea ce înseamna: cu cât este mai mare aportul de fibre, cu atât este mai mare si aportul de fier.

Una din caracteristicile cele mai evidente ale plantelor este marea lor varietate de culori vii. Daca urmariti felul cum

arata alimentele, este greu sa gasiti altceva mai frumos decât un platou cu fructe si legume. Culorile rosu, verde, galben, mov si portocaliu ale alimentelor vegetale sunt ispititoare si foarte sanatoase. Aceasta legatura intre alimentele de origine vegetala atât de frumos colorate si exceptionalele lor beneficii pentru sanatate a fost adesea scoasa în evidenta. Inseamna ca în spatele acestei legaturi între culoare si sanatate exista o realitate frumoasa, solida din punct de vedere stiintific. Culorile fructelor si legumelor provin de la o mare varietate de compusi chimici numiti antioxidanti. Aceste substante chimice se gasesc aproape exclusiv in plante. În alimentele de origine animala sunt prezente doar în masura în care animalele le consuma si le depoziteaza în mici cantitati în tesuturile lor.

Antioxidantii sunt de obicei colorati, deoarece aceeasi proprietate chimica ce absoarbe excesul de electroni creeaza, de asemenea, si culori vizibile. Unii dintre acesti antioxidanti sunt numiti carotenoizi, si acestia sunt în numar de sute. în ce priveste culoarea, ei variaza de la culoarea galbena a beta-carotenului (dovleac), la rosul licopenului (tomate) pâna la culoarea portocalie a celor cu nume ciudat - critoxantine (portocale). Alti antioxidanti pot fi incolori si acestia cuprind substante chimice cum este acidul ascorbic (vitamina C) si vitamina E, care actioneaza ca antioxidanti în alte parti ale plantei ce trebuie protejate de pericolul electronilor greu de stapânit. Ceea ce face ca acest proces sa fie semnificativ pentru noi, fiintele vii, este faptul ca suntem producatori de mici cantitati de radicali liberi pe parcursul vietii noastre. Simpla expunere la soare, la anumiti poluanti industriali si aporturi dezechilibrate de nutrienti creeaza cadrul pentru o afectare nedorita produsa de radicalii liberi. Radicalii liberi sunt periculosi. Ei pot face ca testurile noastre sa devina rigide, iar functionarea lor sa fie limitata. Seamana un pic cu îmbatrânirea, când corpurile noastre scârtâie si întepenesc. În mare cam aceasta e îmbatrânirea. Aceasta afectare necontrolata, produsa prin radicalii liberi, face, de asemenea, parte din procesul care da nastere la cataracte, rigidizarea arterelor, cancere, emfizem, artrita si multe alte boli care exista la vârsta înaintata.  Însa iata surpriza neasteptata: noi nu construim în mod natural scuturi care sa ne protejeze împotriva radicalilor liberi. Cum nu suntem plante, nu desfasuram fotosinteza si de aceea nu ne producem nici unul din proprii antioxidanti. Din fericire, antioxidantii din plante lucreaza în corpurile noastre în acelasi fel în care lucreaza în plante. Este o armonie minunata. Plantele fac scuturile din antioxidanti si, în acelasi  timp, îi fac sa apara incredibil de frumosi cu culori minunate, apetisante. Atunci noi, fiinte vii, la rândul nostru, suntem atrase de plante, le mâncam si împrumutam scuturile lor de antioxidanti pentru propria noastra sanatate. Fie ca credeti în Dumnezeu, în evolutie sau doar în coincidenta, trebuie sa admiteti ca acesta constituie un exemplu minunat, aproape spiritual, de întelepciune a naturii.

O prezenta redusa de vitamina C era în mod predominant asociata cu un risc mai mare de cancer de esofag, leucemie si cancere ale nasului si faringelui, de sân, stomac, ficat, rect, colon si plamâni.  Vitamina C provine în primul rând din fructe iar consumul de fructe era de asemenea invers asociat cu cancerul de esofag. Rata cancerului era de cinci pâna la opt ori mai mare în zonele unde consumul de fructe era cel mai redus. Acest efect al vitaminei C care exista pentru cancer, exista si pentru boala coronariana, hipertensiunea arteriala si accidentul vascular cerebral. Aportul de vitamina C din fructe arata clar un puternic efect protector împotriva a nenumarate boli.  Celelalte evaluari ale antioxidantilor, nivelurile sanguine ale alfa si beta-carotenului (un precursor de vitamina) si alfa si gama tocoferolului (vitamina E), constituie doar slabi indicatori ai efectelor antioxidantilor. Acesti antioxidanti sunt transportati în sânge de catre lipoproteina, care este si trasportorul colesterolului „rau". Asa ca de fiecare data când masuram acesti antioxidanti, noi masuram simultan si biomarkerii nesanatosi. Am descoperit, totusi, ca incidenta cancerului de stomac era mai mare când nivelul din sânge al beta-carotenului era mai scazut.

Putem spune noi ca vitamina C, beta-carotenul si fibrele alimentare sunt singurele responsabile pentru prevenirea acestor cancere? Cu alte cuvinte, ar putea o pilula ce contine vitamina C si beta-caroten sau un supliment cu fibre vegetale sa creeze aceste efecte pentru sanatate? Nu. Sanatatea este triumfatoare nu prin nutrientii luati individual, în parte, ci prin consumul de alimente integrale care contin acesti nutrienti: alimentele de origine vegetala. într-un castron cu salata de spanac, de pilda, avem fibre, antioxidanti si un numar foarte mare de alti nutrienti care orchestreaza împreuna o simfonie fenomenala a sanatatii pentru ca lucreaza în ansamblu în interiorul corpului nostru. Mesajul nu ar putea fi mai simplu: consumati cât mai multe fructe, legume si cereale integrale si veti obtine toate beneficiile observate mai sus, dar si multe altele.  Eu am sustinut acest punct de vedere privind valoarea pentru sanatate exclusiv a alimentelor integrale de origine vegetala înca de când au fost introduse pe piata suplimentele de vitamine. Am urmarit cu consternare si îngrozit în ce fel industria si media au convins pe atât de multi americani ca aceste produse au aceeasi valoare nutritiva ca si consumarea de alimente integrale, de origine vegetala. Asa cum vom vedea în capitolele finale, beneficiile promise pentru sanatate prin luarea de suplimente cu un singur nutrient se dovedesc a fi foarte discutabile. Tema „pentru acasa": daca vrei vitamina C sau beta-caroten, nu te duce la cutia de pastile, ci la cosul de fructe si legume cu frunze verzi.

Aproape toate cartile cu privire la alimentatie de pe rafturile magazinelor sunt variatiuni pe aceeasi tema: consuma câte proteine, carne si grasimi doresti, dar nu te apropia de „grasii" aceia de hidrati de carbon. Cum ati putut vedea deja în aceasta carte, descoperirile în urma cercetarilor mele si punctul meu de vedere arata ca a te

alimenta în acest fel constituie probabil unica amenintare majora pentru sanatatea americanilor cu care ne confruntam acum. Unul din argumentele fundamentale, înca de la aparitia majoritatii cartilor de diete cu glucide putine si multe proteine, este acela ca, desi America s-a împotmolit în mania reducerii grasimilor, sfatuita de expertii din ultimii douazeci de ani, cu toate acestea oamenii sunt mai grasi ca niciodata. Într-un studiu publicat si finantat de Centrul Atkins pentru Medicina Complementara, cercetatorii au pus cincizeci si una de persoane obeze pe dieta Atkins. Cei 48 de subiecti care au tinut aceasta dieta în timpul celor sase luni au pierdut în medie cam 9 kg. Pe lânga aceasta, media nivelului de colesterol a scazut usor, ceea ce era poate chiar mai important. Datorita acestor doua rezultate, studiul a fost prezentat în media ca fiind o dovada stiintifica, reala ca dieta Atkins lucreaza si ca este sigura. Din nefericire, media nu a mers în profunzime. Primul semn ca lucrurile nu sunt chiar atât de roz este faptul ca acestor subiecti obezi li s-a restrictionat foarte sever aportul caloric pe perioada studiului. In medie americanii consuma cam 2250 calorii pe zi. Pe perioada studiului, participantii au consumat o medie de 1450 de calorii pe zi. Aceasta înseamna cu 35% mai putine calorii! Nu-mi pasa daca manânci viermi sau carton; daca ai un aport de calorii cu 35% mai putin, vei pierde în greutate si nivelul de colesterol se va îmbunatati pe termen scurt. Dar aceasta nu înseamna ca viermii si cartonul reprezinta o dieta sanatoasa. Cineva ar putea argumenta ca nivelul de 1450 de calorii este atât de satisfacator încât oamenii se simt satui cu aceasta dieta, dar, daca compari caloriile ingerate si cheltuirea lor, e o problema simpla de calcul matematic sa îti dai seama ca o persoana nu poate supravietui cu o cantitate de calorii atât de redusa timp de mai multi ani sau decenii fara sa ajunga la invaliditate sau sa sa se topeasca de tot. Este deja notoriu insuccesul persoanelor care au încercat pe termen lung restrângerea semnificativa a consumului de calorii, iata de ce este nevoie de un studiu pe termen lung care sa demonstreze succesul dietelor cu hidrati de carbon redusi. Si aceasta nu este decât începutul problemelor. Tot în cadrul aceluiasi studiu, finantat de grupul Atkins, cercetatorii au mentionat ca „la un anumit moment, în decursul celor douazeci si patru de saptamâni, 28 de subiecti (68%) au raportat constipatie, 26 (63%) au raportat respiratie grea, 21 (51%) au raportat dureri de cap, 4 (10%) au remarcat caderea parului, iar o femeie (1%) a raportat hemoragie menstruala mai abundenta. Ei s-au referit si Ia alte cercetari spunând: „Efecte adverse ale acestei diete Ia copii au cuprins pietre la rinichi din oxalat si urat de calciu... voma, amenoree (lipsa menstruatiei la fete), hipercolesterolemie (colesterol mare) si deficiente de vitamine. In plus, ei au descoperit ca cei ce tineau dieta aveau o crestere uluitoare de 53% a cantitatii de calciu pe care o excretau prin urina, ceea ce însemna dezastru pentru sanatatea oaselor lor. Pierderea în greutate, care la început este în parte doar pierdere de lichid, poate avea loc platind un pret foarte scump. O alta analiza a dietelor cu glucide putine publicata de cercetatori din Australia concluzioneaza: „Complicatii ca aritmii cardiace, alterarea functiei de contractie a inimii, moarte subita, osteoporoza, probleme renale, risc sporit de cancer, deteriorarea activitatii fizice si anomalii ale lipidelor, toate acestea pot fi determinate de restrictia pe termen lung a hidratilor de carbon în alimentatie. O adolescenta de cincisprezece ani a murit subit, recent, în urma unei diete cu aport mare de proteine. Pe scurt, majoritatea oamenilor nu vor fi în stare sa tina aceasta dieta în restul vietii lor si, chiar daca cineva ar reusi acest lucru, va trebui sa se prezinte la medic pentru grave probleme de sanatate pe parcursul acestui drum. Am auzit un doctor numind dietele cu aport ridicat de proteine, aport ridicat de grasimi si aport redus de hidrati de carbon diete „îmbolnaveste-te singur"- si cred ca este un titlu potrivit. Poti sa pierzi în greutate si supunându-te chimioterapiei sau devenind dependent de heroina, dar eu nu as recomanda aceste metode.  Un rezultat nefericit al recentei popularitati a cartilor cu diete este faptul ca oamenii sunt mai derutati ca oricând în ce priveste valoarea pentru sanatate a hidratilor de carbon. Dupa cum veti vedea în aceasta carte, exista un munte de dovezi stiintifice care arata ca cea mai sanatoasa dieta pe care o poti avea este cea cu un aport ridicat de hidrati de carbon. Aceasta s-a dovedit a fi capabila atât sa determine regresia bolii de inima, a diabetului, sa previna o multime de boli cronice, cât si, dovedit de nenumarate ori, capabila sa duca la pierderi semnificative în greutate. Lucrurile nu sunt însa atât de simple. Cel putin 99% din hidratii de carbon pe care îi consumam provin din fructe, legume si cereale. Când aceste alimente sunt consumate în stare naturala, neprocesata, nerafinata, o mare parte a hidratilor de carbon sunt în asa numita forma de hidrati de carbon „complecsi". Aceasta înseamna ca ei sunt desfacuti în mod controlat, regulat, în timpul digestiei. Aceasta categorie de hidrati de carbon cuprinde si multiplele forme de fibre alimentare, dintre care majoritatea ramân nedigerate - însa ofera totusi substantiale beneficii pentru sanatate. Pe lânga aceasta, hidratii de carbon complecsi din alimente integrale sunt înveliti cu cantitati generoase de vitamine, minerale si energie accesibila. Fructele, legumele si cerealele integrale sunt cele mai sanatoase alimente pe care le puteti consuma, si ele sunt alcatuite în principal din hidrati de carbon. De cealalta parte a spectrului se afla hidratii de carbon înalt procesati, înalt rafinati, carora le-au fost îndepartate fibrele, vitaminele si mineralele. Hidratii simpli de carbon tipici se întâlnesc în alimente cum este pâinea alba, articole ce se folosesc ca gustari, procesate, ce cuprind biscuiti, piscoturi si chipsuri facute din faina alba, dulciuri ce cuprind produsele de patiserie si bomboanele si bauturile racoritoare încarcate cu zahar. Acesti hidrati de carbon îsi au originea în cereale sau plante bogate în zahar, cum ar fi trestia de zahar si sfecla de zahar. Ei sunt rapid desfacuti în timpul digestiei în cele mai simple forme de hidrati de carbon, care sunt absorbite în organism pentru a da zaharul din sânge, sau glucoza.  De exemplu, poti avea o dieta cu aport redus de grasimi, si aport ridicat de hidrati de carbon mâncând exclusiv urmatoarele alimente: paste fainoase facute din faina rafinata, chipsuri din cartofi copti, bauturi carbogazoase, cereale pline de zahar si bomboane cu putine grasimi în ele. A mânca în acest fel este un lucru gresit. Nu vei avea parte de beneficiile unei alimentatii cu alimente de origine vegetala mâncând în acest fel. In cercetarile experimentale efectuate, beneficiile pentru sanatate ale unei alimentatii bogate în hidrati de carbon provin din consumarea de hidrati de carbon complecsi care se gasesc în cerealele integrale, fructe si legume. Mâncati un mar, un dovlecel sau o farfurie de orez brun acoperit cu fasole si alte zarzavaturi.   În ceea ce priveste pierderea în greutate, exista câteva descoperiri surprinzatoare în Studiul China care au adus lumina asupra dezbaterii cu privire la scaderea în greutate.  e nevoie doar de o cantitate redusa de calorii care sa fie retinute de corpul nostru pentru a produce modificari semnificative în ce priveste greutatea corporala. De exemplu, daca retinem doar cincizeci de calorii în plus pe zi, aceasta poate duce la un exces ponderal de 5 kg pe an. Poate socotiti ca nu e mult, dar în timp de cinci ani se aduna 25 de kg. Adevarul este acesta: în ciuda restrictiilor pe termen scurt ale regimurilor pe care le putem urma, organismul nostru este acela care, prin multiple mecanisme, va alege în cele din urma cât de multe calorii sa preia si ce sa faca cu ele. Incercarea noastra de a limita aportul caloric este de scurta durata si este imprecisa, fie ca o facem prin limitarea hidratilor de carbon, fie prin limitarea grasimilor. Organismul foloseste un act delicat de echilibrare, printr-o serie de mecanisme complexe atunci când decide cum sa utilizeze caloriile pe care le-a primit. Atunci când ne tratam corect corpul, mâncând alimente corespunzatoare, el stie cum sa repartizeze caloriile, sa le scoata din depozitele de grasimi si sa le foloseasca în functii mai de dorit, cum ar fi sa mentina corpul cald, sa desfasoare metabolismul organismului, sa sustina si sa încurajeze activitatea fizica sau doar sa dispuna ce se face cu un anumit exces. Organismul foloseste multe mecanisme intricate pentru a decide în ce fel sunt folosite caloriile, daca sunt depozitate sau „arse".

Folosirea unei diete bogate în proteine si grasimi face ca acele calorii care ar fi fost convertite pentru încalzirea organismului sa fie transformate în forma de depozit – ca grasime în corp (cu exceptia cazului când o restrictie calorica severa produce scaderea în greutate). în schimb, dietele cu aport redus de proteine si grasimi realizeaza „debarasarea" de calorii prin conversia lor în caldura corporala. In cercetare, noi spunem ca a depozita mai multe calorii sub forma de grasimi si a pierde mai putine sub forma de caldura înseamna a fi mai eficient. Pun pariu ca ati dori mai degraba sa fiti un pic mai neeficienti si sa le convertiti mai bine în caldura pentru organism decât în grasime în organism, nu-i asa? Ei bine, se poate realiza acest lucru într-un mod foarte simplu, folosind o dieta redusa în grasimi si proteine. Întelegerea faptului ca dieta poate produce mici modificari în metabolismul caloriilor, ceea ce conduce la mari modificari în greutatea corporala, constituie un concept important si util. Aceasta înseamna ca exista un proces ordonat de controlare a greutatii corporale în timp, care are rezultate, spre deosebire de procesul dezordonat care nu îsi îndeplineste misiunea, în cazul dietelor vatamatoare.  Acum stim ca daca folosim o alimentatie cu putine grasimi, putine proteine si bogata în hidrati de carbon complecsi din fructe si legume, aceasta ne va ajuta sa pierdem în greutate.”