“O mare parte din cariera mea a fost dedicată studierii cancerului. Activitatea mea de laborator s-a concentrat asupra mai multor cancere, inclusiv cele de ficat, sân şi pancreas, iar câteva din cele mai impresionante date din China au fost de cancer. Pentru această activitate de o viaţă, Institutul American pentru Studiul Cancerului mi-a oferit cu generozitate Premiul pentru Realizări deosebite în Cercetare în anul 1998.
Un număr foarte mare de cărţi au prezentat dovezi cu privire la efectele nutriţiei asupra multor forme de cancer, fiecare cu particularităţi proprii, însă descoperirea mea constă în faptul că efectele alimentaţiei asupra cancerelor pe care le-am studiat sunt de fapt aceleaşi pentru toate cancerele, indiferent de factorii care le-au declanşat sau de localizările lor diferite în organism. Folosind acest principiu, îmi pot limita prezentarea la trei cancere, ceea ce îmi va permite să folosesc restul spaţiului din această carte pentru a mă referi la boli, pe lângă cancer, demonstrând cât de multe sunt dovezile legate de impactul alimentaţiei asupra sănătăţii în diferitele ei aspecte.
…primele rapoarte BRCA-1 arătau descoperirea genei cancerului la sân având ideea că această boală, cancerul la sân, este datorată unei moşteniri genetice. Acest lucru a stârnit multe temeri printre persoanele cu antecedente familiale cu cancer la sân.
Este clar că această formă de cancer, cancerul de sân, reprezintă o preocupare importantă pentru societatea noastră. Această boală, poate mai mult de cât oricare alta, stârneşte panică şi teamă în sufletul multor femei. Sunt cel puţin patru factori de risc care sunt afectaţi de nutriţie.
Cu excepţia colesterolului sanguin, aceşti factori sunt variaţii ale aceleiaşi teme: expunerea la o cantitate în exces de hormoni feminini, respectiv estrogen şi progesteron, duce la un risc crescut de cancer de sân. Persoanele de sex feminin care consumă o dietă bogată în alimente de origine animală, cu un aport redus de alimente integrale, de origine vegetală, ajung la pubertate mai devreme şi la menopauză mai târziu, ceea ce prelungeşte perioada reproductivă a vieţii lor. Ele au, de asemenea, niveluri mai înalte ale hormonilor feminini pe parcursul vieţii lor.
Ca să folosim cuvintele unuia din grupurile proeminente de cercetare a cancerului din lume, „există dovezi copleşitoare că nivelurile de estrogen constituie un factor de risc decisiv pentru cancerul la sân. Estrogenul participă în mod direct în procesul cancerului. De asemenea, tinde să indice prezenţa şi altor hormoni feminini care au un rol în ce priveşte riscul de cancer de sân. Nivelurile ridicate de estrogen şi hormonii legaţi de acesta constituie urmarea consumului unor diete de tip vestic, bogate în grăsimi şi proteine de origine animală şi sărace în fibre alimentare.
…ideea conform căreia cancerul de sân este legat de expunerea la estrogen este profundă, deoarece dieta joacă un rol major în ceea ce priveşte expunerea la estrogen. Aceasta înseamnă că riscul de cancer de sân poate fi prevenit dacă vom consuma acele alimente care menţin nivelul de estrogen sub control. Adevărul trist este însă acela că femeile pur şi simplu nu sunt conştiente de aceste dovezi. Dacă aceste informaţii ar fi raportate în mod corespunzător de agenţiile de sănătate publică credibile, bănuiesc că mult mai multe femei tinere ar lua măsuri efective pentru a evita această boală îngrozitoare.
Este de la sine înţeles că femeile care au antecedente familiale legate de cancerul de sân sunt cele care se tem cel mai mult de această boală. Faptul că se repetă în familie înseamnă că genele joacă un rol în ce priveşte dezvoltarea cancerului de sân. Dar aud prea multe persoane spunând „e moştenire de familie” şi care neagă că ar putea face ceva ele însele. Această atitudine fatalistă îndepărtează acel sinţământ de responsabilitate personală pentru propria sănătate şi limitează şi limitează profund opţiunile disponibile.
Este adevărat că dacă ai în familie cazuri de cancer de sân, ai un risc mai mare de a face această boală. Cu toate acestea, un grup de cercetători a descoperit că mai puţin de 3% din toate cancerele de sân pot fi atribuite moştenirii genetice.
In ceea ce priveşte genele care influenţează riscul apariţiei cancerului de sân, atenţia a fost în special îndreptată asupra celor denumite BRCA-1 şi BRCA-2, încă de la descoperirea lor în 1994. Aceste gene când suferă mutaţii, conferă un risc mai mare pentru atât pentru cancerul de sân cât şi pentru cel ovarian. Aceste gene mutante pot trece din generaţie în generaţie; adică ele sunt gene moştenite.
În emoţia declanşată de această descoperire au fost totuşi ignorate alte informaţii. Mai întâi, doar 0,2% din persoanele din populaţia generală (1 din 500) duc mai departe formele mutante ale acestor gene. Datorita rarităţii acestor aberaţii genetice, doar câteva procente din cazurile de cancer de sân din populaţia generală pot fi atribuite genelor mutante BRCA-1 şi BRCA-2. În al doilea rând, aceste gene nu sunt singurele gene care participă la dezvoltarea bolii; cu siguranţă vor fi mult mai multe descoperite; în al treilea rând, doar prezenţa genelor BRCA-1 şi BRCA-2 sau a oricăror alte gene ale cancerului de sân nu garantează apariţia bolii. Factorii de mediu şi cei alimentari joacă un rol central în a determina dacă genele sunt exprimate.
Un referat recent a trecut în revistă 22 de studii care au evaluat riscul cancerului de sân (şi ovarian) la femeile care purtau genele mutante BRCA-1 şi BRCA-2. În general, riscul de boală a fost 65% pentru cancerul de sân şi 39% pentru cel ovarian la vârsta de 70 de ani pentru femeile cu gena BRCA-1 şi 45% şi respectiv 11% pentru femeile cu BRCA-2. Cu siguranţă că femeile cu aceste gene au un risc mai mare de a face cancer de sân. Dar chiar şi pentru aceste femei cu un risc crescut există totuşi motive serioase de a crede că o atenţie mai mare acordată alimentaţiei ar putea fi răsplătită din plin. Cam jumătate din femeile care poartă aceste gene rare, ce pot declanşa boala, nu fac cancer de sân.
Pe scurt, deşi descoperirea genelor BRCA-1 şi BRCA-2 adaugă o dimensiune importantă istoriei cancerului de sân, accentul excesiv pus pe aceste gene speciale, şi în special pe cauza genetică, nu este justificată.
Nu vreau să spun că micşorez importanţa cunoaşterii a tot ce ştim despre aceste gene, pentru numărul relativ de mic de femei care le poartă. Dar trebuie să nu uităm că aceste gene trebuie să fie”exprimate” pentru ca ele să participe la apariţia bolii, iar alimentaţia este cea care poate afecta acest lucru. Am văzut deja în ce fel o dietă cu aport crescut de proteine de origine animală are potenţial de a controla exprimarea genetică.
Având în vedere toate aceste noi informaţii cu privire la riscul genetic şi legătura cu antecedentele familiale, femeile sunt adesea încurajate să fie examinate in ceea ce priveşte cancerul de sân. Examinarea constituie o măsură normală, mai ales pentru femeile care au fost, poate, testate pozitiv în ceea ce priveşte genele BRCA-1 şi BRCA-2. Dar este important să ne amintim că a face o mamografie sau un test genetic pentru a vedea dacă ai gene BRCA-1 şi BRCA-2, nu înseamnă că previi cancerul de sân.
Când boala este descoperită într-un stadiu mai timpuriu, este mai puţin probabil să ducă la moarte în decursul a cinci ani, indiferent de tratament. Prin urmare, am putea avea o rată de supravieţuire îmbunătăţită doar pentru că femeile descoperă într-o etapă mai timpurie din progresia bolii că au cancer de sân şi nu pentru că tratamentele noastre s-au îmbunătăţit în decursul timpului.
Pe lângă aceste metode de examinare curentă, mai sunt şi alte opţiuni ne-nutriţioniste pentru prevenire care au fost promovate. Acestea prezintă interes special pentru femeile care au risc mare de a face cancer de sân din cauză că au antecedente familiale şi/sau din cauza prezenţei genelor BRCA-1 şi BRCA-2.
Avem acum informaţii suficiente care arată că o alimentaţie cu aport scăzut de proteine de origine animală, aport scăzut de grăsimi şi aport ridicat de alimente integrale de origine vegetală reduc nivelurile estrogenului. În loc de a sugera schimbarea dietei ca soluţie, cheltuim milioane de dolari producând şi făcând publicitate unui medicament care poată să aibă efect sau nu, şi care mai mult ca sigur are efecte secundare nedorite.
Capacitatea factorilor alimentari de a controla nivelurile hormonilor feminini este cunoscută de mult timp de către cercetători, însă un studiu recent s-a dovedit a fi cu adevărat impresionant. Mai mulţi hormoni feminini care sporesc odată cu începutul pubertăţii au fost reduşi cu 20-30% (chiar niveluri cu 50% mai scăzute în cazul progesteronului) într-un mod foarte simplu punând fete de 8-10 ani să folosească o dietă săracă în grăsimi, săracă în alimente de origine animală, timp de şapte ani. Aceste rezultate sunt extraordinare pentru că au fost obţinute prin schimbări modeste în dietă şi s-au produs într-o perioadă critică din viaţa unei fete, atunci când sunt semănate primele seminţe ale cancerului de sân. Aceste fete au consumat o dietă cu până la 28% grăsimi şi mai puţin de 150mg colesterol pe zi: o dietă cu cantităţi moderate de alimente de origine vegetală. Eu cred că dacă ar fi folosit o dietă lipsită de alimente de origine animală şi s-ar fi început să se alimenteze astfel ai devreme în viaţa lor, s-ar fi văzut beneficii şi mai mari, inclusiv întârzierea apariţiei pubertăţii şi chiar scăderea riscului de cancer se sân mai târziu în viaţă.
Femeilor cu risc mare de a face cancer de sân li se dau trei opţiuni: să vegheze şi să aştepte, să ia medicaţie cu tamoxif tot restul vieţii lor, sau să îşi facă mastectomie. Ar mai fi a patra opţiune: sa folosească o alimentaţie fără alimente de origine animală şi cu puţini hidraţi de carbon rafinaţi, la care să se adauge, pentru cele cu risc crescut, o examinare regulată. Socotesc că această a patra opţiune este utilă chiar şi pentru femeile care şi-au făcut deja prima mastectomie. Folosirea dietei ca tratament eficient pentru boala deja diagnosticată a fost deja dine documentată în studii pe oameni cu boli de inimă în stare avansată, diabet de tip 2 documentat clinic, melanoame în stare avansată (cancer de piele fatal) şi, în studii experimentale pe animale, în cancerul de ficat.
Legat de cancerul de sân au mai fost discuţii acum câţiva ani. Acestea privesc substanţele chimice din mediul înconjurător. S-a arătat că aceste substanţe chimice, atât de mult răspândite , scindează/ descompun hormonii la oameni, deşi nu este clar care hormoni au fost astfel afectaţi. Aceste substanţe chimice pot produce anormalităţi reproductive, defecte de naştere şi diabet de tip 2.
Sunt mai multe tipuri de substanţe chimice periculoase, majoritatea fiind asociate cu poluarea industrială. Din cauza faptului că nu sunt metabolizate, aceste substanţe chimice se acumulează în grăsimea din corp şi în laptele mamelor care alăptează. Despre unele din aceste substanţe chimice se ştie că promovează creşterea celulelor canceroase, deşi oamenii pot să nu se supună unui risc semnificativ dacă nu consumă cantităţi excesive de carne, lapte, peşte. Întradevăr, 90-95% din expunerea noastră la aceste substanţe chimice provine din consumul de origine animală- iată un motiv pentru care consumul de produse de origine animală poate fi riscant.
Trebuie să menţionez o problemă legată de cancerul de sân: dacă să se folosească sau nu terapia cu substituire de hormoni pentru a atenua efectele neplăcute ale menopauzei (HRT). La femeile care fac HRT după 52 de ani, un experiment arată o creştere cu 26% a cazurilor de cancer la sân. Se pare că expunerea sporită la hormoni feminini, prin HRT, conduce cu adevărat la mai mult cancer de sân.
S-a crezut că HRT este asociată cu rate scăzute ale bolii coronariene. Totuşi acest lucru nu este neapărat adevărat. În cadrul unui experiment vast, la fiecare 10.000 de femei sănătoase aflate în post - menopauză, care foloseau HRT, erau cu 7 femei mai mult care aveau boli de inimă, cu 8 mai multe cu embolie pulmonară - opusul la ceea ce s-a aşteptat. La urma urmei, HRT poate creşte riscul de boală cardiovasculară. Pe de altă parte, HRT a avut efect benefic asupra cancerului colonorectal şi ratei fracturilor osoase. Putem spune fiecărei femei să ia o decizie în dreptul propriei persoane în funcţie de acea boală sau acele neplăceri de care se teme mai mult, însă aceasta poate fi o decizie dură pentru femeile care au probleme serioase din cauza menopauzei. Aceste femei trebuie să aleagă între a suporta simptomele emoţionale şi fizice ale menopauzei pentru a păstra un risc scăzut de cancer de sân,ori a face HRT, pentru se scuti de neplăcerile menopauzei, în timp ce îşi sporesc riscul de cancer de sân, si posibil de asemenea, de boala cardiovasculară.
În loc să ne bizuim pe HRT, eu sugerez o cale mai bună, prin folosirea alimentaţiei. Argumentul sună astfel:
- în perioada productivă, nivelurile hormonilor sunt ridicate, deşi la femeile care folosesc diete vegetale nu sunt aşa de ridicate
- când femeile ajung la sfârşitul anilor reproductivi, este cu totul natural ca hormonii reproducători ai tuturor femeilor să scadă la un nivel jos „de bază”
- pe măsură ce perioada reproductivă se apropie de sfârşit, nivelurile scăzute ale hormonilor la cele ce consumă alimente de origine vegetală nu se prăbuşesc atât de puternic cum se întâmplă în cazul femeilor care folosesc o alimentaţie de origine animală
- aceste schimbări bruşte ale hormonilor din organism sunt cele care produc simptomele menopauzei
- de aceea, o dietă de origine vegetală conduce la o prăbuşire mai puţin severă a nivelului hormonilor şi la o menopauză blândă
In oricare dintre chestiunile care implică riscul cancerului de sân (folosirea tamoxifenului, folosirea HRT, expunerea la substanţe chimice din mediu, mastectomia preventivă), eu nu sunt convins că aceste practici reprezintă distragerea atenţiei noastre de la a lua în considerare o strategie nutriţională mai sigură şi cu mult mai folositoare. Este grav că am schimbat modul de a gândi despre această boală şi că oferim astfel de informaţii femeilor care au nevoie de ele. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu