Hipocrate a spus: „Exista, într-adevar, doua lucruri: sa stii si sa crezi ca stii. A sti înseamna stiinta. A crede ca stii este ignoranta".

In memoria tatalui meu rapus de cancer, cel mai mare dusman al meu...

vineri, 4 martie 2011

STUDIUL CHINA_ 2 Cel mai complet studiu asupra nutritiei realizat vreodata, având implicatii extraordinare asupra dietei, pierderii în greutate si sanatatii pe termen lung

Cu mentiunea ca am extras din carte citate care mi s-au parut importante, fara a fi prea lunga lectura ca sa va plictiseasca (cartea are 550 pagini), va invit sa  cititi , cu speranta ca, daca am reusit sa ajut macar o singura persoana, atunci pot spune ca a fost o mare realizare!

“…sunt aceste principii privind proteina animala si cancerul extrem de importante pentru toti oamenii si în toate situatiile, sau sunt ele doar marginal importante, pentru o minoritate de persoane aflate în situatii întrucâtva unice? Sunt aceste principii implicate într-o mie de cancere umane în fiecare an, într-un milion de cancere în fiecare an, sau mai mult de atât?
Ni s-a acordat sansa de a face un studiu pe oameni în care toate aceste principii pe care am început sa le descoperim în laborator sa poata fi duse pâna la urmatorul nivel. Sosise timpul sa studiem rolul nutritiei, al stilului de viata si al bolii într-unul din cele mai cuprinzatoare moduri întreprinse vreodata în istoria medicinei. Aveam sa pornim în Studiul China.

La începutul anilor 70, prim-ministrul Chinei, Chou EnLai, suferea de cancer. Prins în ghearele acestei boli fatale, premierul Chou a initiat un studiu national pentru a aduna informatii despre boala, care nu era bine înteleasa. Acesta avea sa constituie un studiu monumental al ratei mortii cauzate de douasprezece tipuri diferite de cancer din mai mult de 2400 districte din China si 880 milioane dintre cetatenii lor (96%).
Rezultatul final al studiului a fost un frumos atlas, color, codificat, ce arata locurile în care cancerul era frecvent întâlnit si locurile unde era aproape inexistent. Acest atlas a aratat clar faptul ca în China cancerul avea o anumita localizare geografica. Era oare posibil ca factorii de mediu si de stil de viata sa influenteze în principal aparitia cancerului, si nu atât factorii genetici? Deja câtiva savanti de renume ajunsesera la aceasta concluzie. Autorii unui studiu important asupra alimentatiei si cancerului, pregatit pentru Congresul SUA în 1981, au ajuns la concluzia ca factorul genetic determina în proportie de doar 2-3 % riscul de a face cancer." De o importanta decisiva pentru Studiul China era natura alimentatiei consumate în China rurala. Era o ocazie rara de a studia efectele unei alimentatii de origine în special vegetala asupra sanatatii. în China rurala doar 9-10% din totalul caloriilor provin din proteine si numai 10% din totalul proteinelor provin din alimente de origine animala.  Studiul nostru a fost primul studiu de amploare care investiga aceasta variatie deosebita a experientei alimentare si consecintele ei asupra sanatatii, noi comparam dietele bogate în alimente de origine vegetala cu dietele foarte bogate în alimente de origine vegetala.
Media a denumit Studiul China „un studiu de referinta". Un articol din Saturday Evening Post a spus ca "proiectul ar trebui sa zguduie pe cercetatorii din medicina si nutritie de pretutindeni".' Cineva din sistemul medical a spus ca niciodata nu s-ar mai putea face un alt studiu de talia acestuia. Ceea ce stiam eu era faptul ca studiul nostru oferea o ocazie de a investiga multe din cele mai controversate idei pe care mi le formasem cu privire la alimentatie si sanatate. Nu am urmarit niciodata sanatatea cu speranta de a dobândi nemurirea. A ne bucura de sanatate înseamna a fi în stare sa ne bucuram pe deplin de timpul pe care îl avem la dispozitie. înseamna a putea fi cât mai functionali pe parcursul întregii noastre vieti si a evita bataliile mutilante, dureroase si îndelungate cu boala. Exista o diversitate de alte cai mai bune de a muri, si, bineînteles, de a trai.

Exista doua categorii principale de colesterol. Colesterolul alimentar este prezent în hrana pe care o mâncam. Este un component al alimentelor, asa cum sunt glucidele, grasimile, proteinele, vitaminele si mineralele. Acest colesterol se gaseste doar în alimentele de origine animala si despre prezenta lui ne atentioneaza etichetele alimentelor. Colesterolul sanguin, este fabricat în ficat. Colesterolul sanguin si colesterolul alimentar, desi identice din punct de vedere chimic, nu reprezinta acelasi lucru. O situatie similara este cu grasimile. Grasimile alimentare provin din ceea ce manânci: grasimea din cartofii prajiti, de exemplu. Grasimea din organism, pe de alta parte, este ceea ce organismul tau fabrica si este foarte diferita de grasimea pe care o întinzi pe pâine dimineata (unt sau margarina). Grasimile alimentare si colesterolul nu se transforma neaparat în grasime în organism sau cholesterol sanguin. Felul în care corpul fabrica grasimea în organism si colesterolul sanguin este extrem de complex, implicând sute de reactii chimice diferite si zeci de nutrienti. Datorita acestei complexitati, efectele grasimilor alimentare si ale colesterolului din alimentatie asupra sanatatii pot fi foarte diferite de efectele pe care le au asupra sanatatii un nivel ridicat de colesterol sanguin sau prea multa grasime în organism.  Nivelurile scazute de colesterol sunt legate de rate mai mici ale bolii de inima, cancer si alte boli vestice, chiar la niveluri cu mult mai joase decât cele considerate "sigure" în Vest.  Pe masura ce nivelul colesterolului sanguin descrestea de la 170 mg/dL la 90 mg/dL, se micsora si prezenta bolilor: cancere de ficat", rect', colon", cancer de plamân la barbati', cancer de plamân la femei, cancer de sân, leucemii la copii, leucemii la adulti, tulburari mintale la copii, tulburari mintale la adulti, si boli de stomac si esofag (gât). Exista mai multe tipuri de colesterol sanguin, inclusive colesterol LDL si HDL. LDL este colesterolul „rau" iar HDL este colesterolul „bun". In cadrul Studiului China nivelurile mai ridicate ale colesterolului LDL au fost de asemenea asociate cu prezenta bolilor vestice. Retineti ca aceste boli, dupa standardele vestice, sunt relativ rare în China si ca nivelurile colesterolului sanguine sunt foarte scazute (tot dupa standardele vestice).
Colesterolul sanguin este în mod clar un indicator important al riscului de boala. Marea întrebare este: în ce fel afecteaza alimentatia colesterolul sanguin?  Fara aproape nici o exceptie, nutrientii din alimentele de origine vegetala au fost asociati cu niveluri reduse ale colesterolului sanguin.  Mai multe studii au aratat acum, atât în experimente pe
animale cât si la oameni, ca un consum de proteine de origine animala creste nivelul colesterolului sanguin.  Grasimile saturate si colesterolul alimentar, de asemenea, cresc colesterolul sanguin, desi acesti nutrienti nu sunt la fel de eficace în a face acest lucru asa cum o fac proteinele animale. Prin contrast, alimentele de origine vegetala nu contin colesterol si, pe diferite cai, ajuta la micsorarea cantitatii de colesterol fabricata de catre organism. Toate aceste lucruri au fost confirmate de catre descoperirile din Studiul China.  Am studiat efectele alimentatiei asupra diferitelor tipuri de colesterol sanguin. Au fost vazute aceleasi efecte dramatice.
Consumul de proteine animale la oameni a fost asociat cu niveluri ridicate de colesterol sanguin „rau", în timp ce consumul de proteine de origine vegetala a fost asociat cu niveluri reduse ale aceluiasi colesterol rau."
Duceti-va în cabinetul oricarui medic si întrebati-l care factori alimentari afecteaza nivelul colesterolului sanguin si probabil el va mentiona grasimile saturate si colesterolul alimentar. In ultimele decenii, unii ar putea chiar sa mentioneze efectul de reducere al colesterolului pe care îl au produsele din soia sau cele foarte bogate în fibre vegetale, dar foarte putini dintre medici va vor spune ca proteinele animale ar avea vreo legatura cu nivelurile colesterolului sanguin.
Exista motive suficiente pentru care consumatorul obisnuit este derutat. Intrebarile cu privire la grasimi au ramas tot fara raspuns, asa cum se întâmpla de peste patruzeci de ani. Câta grasime putem avea în alimentatia noastra? Ce fel de grasimi? Sunt grasimile polinesaturate mai bune decât grasimile saturate? Sunt grasimile mononesaturate mai bune decât celelalte? Ce este cu acele grasimi speciale, cum ar fi omega-3, omega-6, grasimile trans si DHA? Ar trebui sa evitam consumul de grasimi din cocos? Ce este cu uleiul de peste? Este ceva special legat de uleiul din seminte de in? Ce înseamna la urma urmei o dieta cu aport ridicat de grasimi? Ce înseamna o dieta cu aport scazut de grasimi?  Noi consumam, în medie, cam 35-40% din aportul caloric total prin grasimi." Aceasta dieta foarte bogata în grasimi este prezenta în alimentatia noastra înca de la sfârsitul secolului al XIX-lea, din zorii revolutiei noastre industriale. Pentru ca începusem sa avem mai multi bani, am început sa consumam tot mai multa carne si produse lactate, care sunt relativ bogate în grasimi. Noi ne demonstram belsugul consumând astfel de alimente.
Apoi a venit mijlocul si a doua parte a secolului XX când cercetatorii au început sa puna sub semnul întrebarii daca chiar este recomandabil consumul atâtor grasimi.  Cu foarte putine exceptii, alimentele de origine animala contin mult mai multe grasimi decât cele de origine vegetala. Corelatia dintre aportul de grasimi si aportul de proteine animale este mai mare de 90%. Aceasta înseamna ca aportul de grasimi creste o data cu aportul de proteine animale. Cu alte cuvinte, grasimile din alimentatie  sunt un indicator al cantitatii de alimente de origine animala din alimentatie.
… fibrele alimentare, chiar daca nu sunt digerate, sunt vitale pentru sanatate. Fibrele sunt capabile sa ia apa din organism si s-o duca în intestine asigurând astfel un tranzit intestinal normal. De asemenea, aceste fibre nedigerate, ca si sugativa, absorb substantele chimice daunatoare care ajung în intestinele noastre si care ar putea fi cancerigene. Daca nu consumam suficiente fibre, suntem susceptibili a face boli care au ca punct de plecare constipatia.Din aceasta categorie fac parte cancerul de intestin gros, diverticuloza, hemoroizii si venele varicoase.  Fibrele alimentare se gasesc numai în alimente de origine vegetala. Acest material, care confera rigiditate peretilor celulari ai plantelor, se prezinta în mii de variante chimice. în principal, ele sunt alcatuite din molecule foarte complexe de hidrati de carbon. Noi digeram extrem de putin din fibre, aproape deloc. Cu toate acestea, fibrele, neavând calorii deloc sau doar foarte putine, ajuta, printre altele, la diluarea densitatii calorice a alimentatiei noastre, creeaza satietate si curma pofta de mâncare. Astfel ele ne satisfac foamea si reduc la minimum supraconsumul de calorii.
… alimentele bogate în fibre, ca grâul si porumbul, (dar nu orezul decorticat) sunt de asemenea bogate în fier, ceea ce înseamna: cu cât este mai mare aportul de fibre, cu atât este mai mare si aportul de fier.
Una din caracteristicile cele mai evidente ale plantelor este marea lor varietate de culori vii. Daca urmariti felul cum
arata alimentele, este greu sa gasiti altceva mai frumos decât un platou cu fructe si legume. Culorile rosu, verde, galben, mov si portocaliu ale alimentelor vegetale sunt ispititoare si foarte sanatoase. Aceasta legatura intre alimentele de origine vegetala atât de frumos colorate si exceptionalele lor beneficii pentru sanatate a fost adesea scoasa în evidenta. Inseamna ca în spatele acestei legaturi între culoare si sanatate exista o realitate frumoasa, solida din punct de vedere stiintific. Culorile fructelor si legumelor provin de la o mare varietate de compusi chimici numiti antioxidanti. Aceste substante chimice se gasesc aproape exclusiv in plante. În alimentele de origine animala sunt prezente doar în masura în care animalele le consuma si le depoziteaza în mici cantitati în tesuturile lor.
Antioxidantii sunt de obicei colorati, deoarece aceeasi proprietate chimica ce absoarbe excesul de electroni creeaza, de asemenea, si culori vizibile. Unii dintre acesti antioxidanti sunt numiti carotenoizi, si acestia sunt în numar de sute. în ce priveste culoarea, ei variaza de la culoarea galbena a beta-carotenului (dovleac), la rosul licopenului (tomate) pâna la culoarea portocalie a celor cu nume ciudat - critoxantine (portocale). Alti antioxidanti pot fi incolori si acestia cuprind substante chimice cum este acidul ascorbic (vitamina C) si vitamina E, care actioneaza ca antioxidanti în alte parti ale plantei ce trebuie protejate de pericolul electronilor greu de stapânit. Ceea ce face ca acest proces sa fie semnificativ pentru noi, fiintele vii, este faptul ca suntem producatori de mici cantitati de radicali liberi pe parcursul vietii noastre. Simpla expunere la soare, la anumiti poluanti industriali si aporturi dezechilibrate de nutrienti creeaza cadrul pentru o afectare nedorita produsa de radicalii liberi. Radicalii liberi sunt periculosi. Ei pot face ca testurile noastre sa devina rigide, iar functionarea lor sa fie limitata. Seamana un pic cu îmbatrânirea, când corpurile noastre scârtâie si întepenesc. În mare cam aceasta e îmbatrânirea. Aceasta afectare necontrolata, produsa prin radicalii liberi, face, de asemenea, parte din procesul care da nastere la cataracte, rigidizarea arterelor, cancere, emfizem, artrita si multe alte boli care exista la vârsta înaintata.  Însa iata surpriza neasteptata: noi nu construim în mod natural scuturi care sa ne protejeze împotriva radicalilor liberi. Cum nu suntem plante, nu desfasuram fotosinteza si de aceea nu ne producem nici unul din proprii antioxidanti. Din fericire, antioxidantii din plante lucreaza în corpurile noastre în acelasi fel în care lucreaza în plante. Este o armonie minunata. Plantele fac scuturile din antioxidanti si, în acelasi  timp, îi fac sa apara incredibil de frumosi cu culori minunate, apetisante. Atunci noi, fiinte vii, la rândul nostru, suntem atrase de plante, le mâncam si împrumutam scuturile lor de antioxidanti pentru propria noastra sanatate. Fie ca credeti în Dumnezeu, în evolutie sau doar în coincidenta, trebuie sa admiteti ca acesta constituie un exemplu minunat, aproape spiritual, de întelepciune a naturii.
O prezenta redusa de vitamina C era în mod predominant asociata cu un risc mai mare de cancer de esofag, leucemie si cancere ale nasului si faringelui, de sân, stomac, ficat, rect, colon si plamâni.  Vitamina C provine în primul rând din fructe iar consumul de fructe era de asemenea invers asociat cu cancerul de esofag. Rata cancerului era de cinci pâna la opt ori mai mare în zonele unde consumul de fructe era cel mai redus. Acest efect al vitaminei C care exista pentru cancer, exista si pentru boala coronariana, hipertensiunea arteriala si accidentul vascular cerebral. Aportul de vitamina C din fructe arata clar un puternic efect protector împotriva a nenumarate boli.  Celelalte evaluari ale antioxidantilor, nivelurile sanguine ale alfa si beta-carotenului (un precursor de vitamina) si alfa si gama tocoferolului (vitamina E), constituie doar slabi indicatori ai efectelor antioxidantilor. Acesti antioxidanti sunt transportati în sânge de catre lipoproteina, care este si trasportorul colesterolului „rau". Asa ca de fiecare data când masuram acesti antioxidanti, noi masuram simultan si biomarkerii nesanatosi. Am descoperit, totusi, ca incidenta cancerului de stomac era mai mare când nivelul din sânge al beta-carotenului era mai scazut.
Putem spune noi ca vitamina C, beta-carotenul si fibrele alimentare sunt singurele responsabile pentru prevenirea acestor cancere? Cu alte cuvinte, ar putea o pilula ce contine vitamina C si beta-caroten sau un supliment cu fibre vegetale sa creeze aceste efecte pentru sanatate? Nu. Sanatatea este triumfatoare nu prin nutrientii luati individual, în parte, ci prin consumul de alimente integrale care contin acesti nutrienti: alimentele de origine vegetala. într-un castron cu salata de spanac, de pilda, avem fibre, antioxidanti si un numar foarte mare de alti nutrienti care orchestreaza împreuna o simfonie fenomenala a sanatatii pentru ca lucreaza în ansamblu în interiorul corpului nostru. Mesajul nu ar putea fi mai simplu: consumati cât mai multe fructe, legume si cereale integrale si veti obtine toate beneficiile observate mai sus, dar si multe altele.  Eu am sustinut acest punct de vedere privind valoarea pentru sanatate exclusiv a alimentelor integrale de origine vegetala înca de când au fost introduse pe piata suplimentele de vitamine. Am urmarit cu consternare si îngrozit în ce fel industria si media au convins pe atât de multi americani ca aceste produse au aceeasi valoare nutritiva ca si consumarea de alimente integrale, de origine vegetala. Asa cum vom vedea în capitolele finale, beneficiile promise pentru sanatate prin luarea de suplimente cu un singur nutrient se dovedesc a fi foarte discutabile. Tema „pentru acasa": daca vrei vitamina C sau beta-caroten, nu te duce la cutia de pastile, ci la cosul de fructe si legume cu frunze verzi.
Aproape toate cartile cu privire la alimentatie de pe rafturile magazinelor sunt variatiuni pe aceeasi tema: consuma câte proteine, carne si grasimi doresti, dar nu te apropia de „grasii" aceia de hidrati de carbon. Cum ati putut vedea deja în aceasta carte, descoperirile în urma cercetarilor mele si punctul meu de vedere arata ca a te
alimenta în acest fel constituie probabil unica amenintare majora pentru sanatatea americanilor cu care ne confruntam acum. Unul din argumentele fundamentale, înca de la aparitia majoritatii cartilor de diete cu glucide putine si multe proteine, este acela ca, desi America s-a împotmolit în mania reducerii grasimilor, sfatuita de expertii din ultimii douazeci de ani, cu toate acestea oamenii sunt mai grasi ca niciodata. Într-un studiu publicat si finantat de Centrul Atkins pentru Medicina Complementara, cercetatorii au pus cincizeci si una de persoane obeze pe dieta Atkins. Cei 48 de subiecti care au tinut aceasta dieta în timpul celor sase luni au pierdut în medie cam 9 kg. Pe lânga aceasta, media nivelului de colesterol a scazut usor, ceea ce era poate chiar mai important. Datorita acestor doua rezultate, studiul a fost prezentat în media ca fiind o dovada stiintifica, reala ca dieta Atkins lucreaza si ca este sigura. Din nefericire, media nu a mers în profunzime. Primul semn ca lucrurile nu sunt chiar atât de roz este faptul ca acestor subiecti obezi li s-a restrictionat foarte sever aportul caloric pe perioada studiului. In medie americanii consuma cam 2250 calorii pe zi. Pe perioada studiului, participantii au consumat o medie de 1450 de calorii pe zi. Aceasta înseamna cu 35% mai putine calorii! Nu-mi pasa daca manânci viermi sau carton; daca ai un aport de calorii cu 35% mai putin, vei pierde în greutate si nivelul de colesterol se va îmbunatati pe termen scurt. Dar aceasta nu înseamna ca viermii si cartonul reprezinta o dieta sanatoasa. Cineva ar putea argumenta ca nivelul de 1450 de calorii este atât de satisfacator încât oamenii se simt satui cu aceasta dieta, dar, daca compari caloriile ingerate si cheltuirea lor, e o problema simpla de calcul matematic sa îti dai seama ca o persoana nu poate supravietui cu o cantitate de calorii atât de redusa timp de mai multi ani sau decenii fara sa ajunga la invaliditate sau sa sa se topeasca de tot. Este deja notoriu insuccesul persoanelor care au încercat pe termen lung restrângerea semnificativa a consumului de calorii, iata de ce este nevoie de un studiu pe termen lung care sa demonstreze succesul dietelor cu hidrati de carbon redusi. Si aceasta nu este decât începutul problemelor. Tot în cadrul aceluiasi studiu, finantat de grupul Atkins, cercetatorii au mentionat ca „la un anumit moment, în decursul celor douazeci si patru de saptamâni, 28 de subiecti (68%) au raportat constipatie, 26 (63%) au raportat respiratie grea, 21 (51%) au raportat dureri de cap, 4 (10%) au remarcat caderea parului, iar o femeie (1%) a raportat hemoragie menstruala mai abundenta. Ei s-au referit si Ia alte cercetari spunând: „Efecte adverse ale acestei diete Ia copii au cuprins pietre la rinichi din oxalat si urat de calciu... voma, amenoree (lipsa menstruatiei la fete), hipercolesterolemie (colesterol mare) si deficiente de vitamine. In plus, ei au descoperit ca cei ce tineau dieta aveau o crestere uluitoare de 53% a cantitatii de calciu pe care o excretau prin urina, ceea ce însemna dezastru pentru sanatatea oaselor lor. Pierderea în greutate, care la început este în parte doar pierdere de lichid, poate avea loc platind un pret foarte scump. O alta analiza a dietelor cu glucide putine publicata de cercetatori din Australia concluzioneaza: „Complicatii ca aritmii cardiace, alterarea functiei de contractie a inimii, moarte subita, osteoporoza, probleme renale, risc sporit de cancer, deteriorarea activitatii fizice si anomalii ale lipidelor, toate acestea pot fi determinate de restrictia pe termen lung a hidratilor de carbon în alimentatie. O adolescenta de cincisprezece ani a murit subit, recent, în urma unei diete cu aport mare de proteine. Pe scurt, majoritatea oamenilor nu vor fi în stare sa tina aceasta dieta în restul vietii lor si, chiar daca cineva ar reusi acest lucru, va trebui sa se prezinte la medic pentru grave probleme de sanatate pe parcursul acestui drum. Am auzit un doctor numind dietele cu aport ridicat de proteine, aport ridicat de grasimi si aport redus de hidrati de carbon diete „îmbolnaveste-te singur"- si cred ca este un titlu potrivit. Poti sa pierzi în greutate si supunându-te chimioterapiei sau devenind dependent de heroina, dar eu nu as recomanda aceste metode.  Un rezultat nefericit al recentei popularitati a cartilor cu diete este faptul ca oamenii sunt mai derutati ca oricând în ce priveste valoarea pentru sanatate a hidratilor de carbon. Dupa cum veti vedea în aceasta carte, exista un munte de dovezi stiintifice care arata ca cea mai sanatoasa dieta pe care o poti avea este cea cu un aport ridicat de hidrati de carbon. Aceasta s-a dovedit a fi capabila atât sa determine regresia bolii de inima, a diabetului, sa previna o multime de boli cronice, cât si, dovedit de nenumarate ori, capabila sa duca la pierderi semnificative în greutate. Lucrurile nu sunt însa atât de simple. Cel putin 99% din hidratii de carbon pe care îi consumam provin din fructe, legume si cereale. Când aceste alimente sunt consumate în stare naturala, neprocesata, nerafinata, o mare parte a hidratilor de carbon sunt în asa numita forma de hidrati de carbon „complecsi". Aceasta înseamna ca ei sunt desfacuti în mod controlat, regulat, în timpul digestiei. Aceasta categorie de hidrati de carbon cuprinde si multiplele forme de fibre alimentare, dintre care majoritatea ramân nedigerate - însa ofera totusi substantiale beneficii pentru sanatate. Pe lânga aceasta, hidratii de carbon complecsi din alimente integrale sunt înveliti cu cantitati generoase de vitamine, minerale si energie accesibila. Fructele, legumele si cerealele integrale sunt cele mai sanatoase alimente pe care le puteti consuma, si ele sunt alcatuite în principal din hidrati de carbon. De cealalta parte a spectrului se afla hidratii de carbon înalt procesati, înalt rafinati, carora le-au fost îndepartate fibrele, vitaminele si mineralele. Hidratii simpli de carbon tipici se întâlnesc în alimente cum este pâinea alba, articole ce se folosesc ca gustari, procesate, ce cuprind biscuiti, piscoturi si chipsuri facute din faina alba, dulciuri ce cuprind produsele de patiserie si bomboanele si bauturile racoritoare încarcate cu zahar. Acesti hidrati de carbon îsi au originea în cereale sau plante bogate în zahar, cum ar fi trestia de zahar si sfecla de zahar. Ei sunt rapid desfacuti în timpul digestiei în cele mai simple forme de hidrati de carbon, care sunt absorbite în organism pentru a da zaharul din sânge, sau glucoza.  De exemplu, poti avea o dieta cu aport redus de grasimi, si aport ridicat de hidrati de carbon mâncând exclusiv urmatoarele alimente: paste fainoase facute din faina rafinata, chipsuri din cartofi copti, bauturi carbogazoase, cereale pline de zahar si bomboane cu putine grasimi în ele. A mânca în acest fel este un lucru gresit. Nu vei avea parte de beneficiile unei alimentatii cu alimente de origine vegetala mâncând în acest fel. In cercetarile experimentale efectuate, beneficiile pentru sanatate ale unei alimentatii bogate în hidrati de carbon provin din consumarea de hidrati de carbon complecsi care se gasesc în cerealele integrale, fructe si legume. Mâncati un mar, un dovlecel sau o farfurie de orez brun acoperit cu fasole si alte zarzavaturi.   În ceea ce priveste pierderea în greutate, exista câteva descoperiri surprinzatoare în Studiul China care au adus lumina asupra dezbaterii cu privire la scaderea în greutate.  e nevoie doar de o cantitate redusa de calorii care sa fie retinute de corpul nostru pentru a produce modificari semnificative în ce priveste greutatea corporala. De exemplu, daca retinem doar cincizeci de calorii în plus pe zi, aceasta poate duce la un exces ponderal de 5 kg pe an. Poate socotiti ca nu e mult, dar în timp de cinci ani se aduna 25 de kg. Adevarul este acesta: în ciuda restrictiilor pe termen scurt ale regimurilor pe care le putem urma, organismul nostru este acela care, prin multiple mecanisme, va alege în cele din urma cât de multe calorii sa preia si ce sa faca cu ele. Incercarea noastra de a limita aportul caloric este de scurta durata si este imprecisa, fie ca o facem prin limitarea hidratilor de carbon, fie prin limitarea grasimilor. Organismul foloseste un act delicat de echilibrare, printr-o serie de mecanisme complexe atunci când decide cum sa utilizeze caloriile pe care le-a primit. Atunci când ne tratam corect corpul, mâncând alimente corespunzatoare, el stie cum sa repartizeze caloriile, sa le scoata din depozitele de grasimi si sa le foloseasca în functii mai de dorit, cum ar fi sa mentina corpul cald, sa desfasoare metabolismul organismului, sa sustina si sa încurajeze activitatea fizica sau doar sa dispuna ce se face cu un anumit exces. Organismul foloseste multe mecanisme intricate pentru a decide în ce fel sunt folosite caloriile, daca sunt depozitate sau „arse".
Folosirea unei diete bogate în proteine si grasimi face ca acele calorii care ar fi fost convertite pentru încalzirea organismului sa fie transformate în forma de depozit – ca grasime în corp (cu exceptia cazului când o restrictie calorica severa produce scaderea în greutate). în schimb, dietele cu aport redus de proteine si grasimi realizeaza „debarasarea" de calorii prin conversia lor în caldura corporala. In cercetare, noi spunem ca a depozita mai multe calorii sub forma de grasimi si a pierde mai putine sub forma de caldura înseamna a fi mai eficient. Pun pariu ca ati dori mai degraba sa fiti un pic mai neeficienti si sa le convertiti mai bine în caldura pentru organism decât în grasime în organism, nu-i asa? Ei bine, se poate realiza acest lucru într-un mod foarte simplu, folosind o dieta redusa în grasimi si proteine. Întelegerea faptului ca dieta poate produce mici modificari în metabolismul caloriilor, ceea ce conduce la mari modificari în greutatea corporala, constituie un concept important si util. Aceasta înseamna ca exista un proces ordonat de controlare a greutatii corporale în timp, care are rezultate, spre deosebire de procesul dezordonat care nu îsi îndeplineste misiunea, în cazul dietelor vatamatoare.  Acum stim ca daca folosim o alimentatie cu putine grasimi, putine proteine si bogata în hidrati de carbon complecsi din fructe si legume, aceasta ne va ajuta sa pierdem în greutate.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu