Hipocrate a spus: „Exista, într-adevar, doua lucruri: sa stii si sa crezi ca stii. A sti înseamna stiinta. A crede ca stii este ignoranta".

In memoria tatalui meu rapus de cancer, cel mai mare dusman al meu...

joi, 10 februarie 2011

nemuritorii


trebuia ceva
să se-ntâmple,
Isus să ne mântuie
păcatele veşnice.
cu puritate divină
sufletele de creştini
să ne umple
Traian Arhip Zeletin- Isus

Învierea ca fapt  real este, pentru mine, în esenţă, un lucru lipsit de importanţă, dar mitul ce s-a născut în jurul acestui eveniment (real sau nu) a divizat omenirea timp de 2.000 de ani in grupări, religii,  secte , stârnind războaie şi atrocităţi de o cruzime greu de închipuit chiar şi în aceste timpuri, când filmele horror sunt încă un trend!

Religiile creştine, cu toate anexele sale, au ciopârţit credinţa, mutilând noţiunea de „a Crede”! Învăţăturile lui Isus au fost răstălmăcite în favoarea bisericilor si religiei, ajungându-se la un troc sentimental şi, uneori politic: te închini în biserica mea, nu vei  fi pedepsit şi nu vei arde în focul Gheenei.
Mizeria şi lăturile umanităţii au ajuns a fi frica şi pedeapsa lui Dumnezeu!  Asta da, blasfemie!
În vremurile lui Isus, Gheena era  o groapă de gunoi unde era mereu foc şi viermi, tot felul de mizerii, şi de-acolo s-a plecat ideea de Iad.
Unii erau pedepsiţi prin anumite munci acolo, în acea groapă de gunoi, şi poate că unuia cu o imaginaţie mai bogată i-a venit ideea să pună toată chestia asta pe hârtie într-un mod mai metaforic, şi iată, după câteva mii de ani oamenii încă se mai tem de acea Gheenă.


Durerile, războaiele, urgiile şi valurile de sânge revărsate din abundenţă  pe icoanele răstignirii lui Isus, pe crucea pe care El a purtat-o, toate acestea au născut religii străine de ceea ce Isus simboliza, iar fanatismul a zămislit monştrii care ne-au înghiţit cu nesaţ  sufletele secole la rând fără să ştim că aveam motive şi puterea de  a protesta.

Botezul apei, Cina cea de taina, Schimbarea la fata sunt evenimente profund mitice, arhaizante, care au rolul de a invia trecutul, de a ne trimite cu mintea la Simbol.
Asta se dorea moartea si invierea lui – adevaratul Simbol.
Probabil, influentat de legile lui Moise, traditia ebraica, poate si cunostinte mai mult sau mai putin ezoterice babiloniene Isus a incercat o reconciliere a materiei in spirit.
A promis o noua lume si o noua umanitate dar in Spirit. Cei care asteapta Judecata de Apoi pot astepta la fel de bine sa castige la loto.
Problema e gresit interpretata, vizualizata si mai ales redusa in imperfectiunea ei.

Trebuie să nu uităm un lucru: au trecut 2000 de ani şi acest subiect este divers dezbătut, cu automutilări în numele lui Isus, cu religii şi biserici care ascund, poate (?!), adevăruri scrise şi neauzite, care, au zămislit credinţe şi spaime în numele lui Isus, ameninţând cu groaznice cazne ridicarea ochilor noştri către Cer!


Permiteţi-mi să fac o mică paranteză şi să vă relatez un fapt care m-a mişcat profund chiar dacă mi-am propus în ultimul timp, să fiu mai tolerantă şi iertătoare cu cei din jurul meu.
Cu o frecvenţă aritmică, merg la sfârşit de săptămână, la o căsuţă mică ce ne-am cumpărat-o într-o comună din judeţul Vrancea, zonă ce se învecinează cu Covasna. Spun acest lucru pentru că sunt foarte mulţi catolici (pe care i-am admirat într-o oarecare măsură, într-un timp oarecare,  pentru constanţa credinţei lor). Am rămas uimită să aflu că preotul nu înmormântează pe cei care nu şi-au plătit contribuţia la biserică. Şi, ca fapt concret, o bătrânică îşi terminase călătoria printre noi, şi, cu rudele alături, aştepta înhumarea creştinească, fapt ce nu se putea realiza deoarece bătrânica nu-şi plătise dările timp de mai mulţi ani, iar datoria se ridica la multe zeci de milioane lei vechi. Rudele, în disperarea lor de a-şi îndeplini datoriile creştineşti, şi cu moarta în casă, au vândut casa bătrânei pentru a plăti la biserică şi a-şi îngropa mama aşa cum se cuvenea şi aşa cum ştiau că se face de sute de ani. Întrebare (retorica!): cum se poate ca preotul _reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ_ să-şi izgonească cu atâta brutalitate o oiţă din turma ce avea obligaţia de o păstori cu dragoste şi iubire?!


Moartea şi învierea Domnului Isus Hristos sunt evenimente  de cea mai mare importanţă pentru credinţa creştină, sunt chintesenţa, sunt Totul după Dumnezeu. Dacă Isus nu a murit şi nu a înviat, atunci  nu mai există creştinism. Dacă în schimb El a murit şi a înviat, atunci creştinul, are parte de cea mai strălucită perspectivă din câte există.

A privi la fiecare rugăciune chipul lui Isus răstignit, chip cu grimasa durerii sau copleşit de chinurile la care este supus, supliciu primit cu dragoste si iubire, este un exerciţiu de conştiinţă la care este supus fiecare credincios atunci când împreunează mâinile a rugă.


O istorie a mitologiilor demonstrează faptul că unui mit îi  ia multe generaţii pentru a se dezvolta. Un mit nu apare pur şi simplu, brusc, deodată, ci evoluţia sa este una lentă şi îndelungată. Nu exisă  niciun mit în lume care să  se fi dezvoltat în prezenţa atâtor martori, şi într-un timp atât de scurt, aşa cum apare el in Noul Testament.




Este oare admis faptul  că urmaşii timpurii ai lui Hristos au fost cu toţii convinşi că El a înviat din morţi, sau este plauzibila presupunerea că au fost victimele unei amăgiri? Trebuie să ne amintim că mărturia martorilor oculari declară că Hristos a înviat a treia zi; şi putem astfel să justificăm credinţa imediată. Dar, atunci, este trupul mort al lui Isus stand în mormânt! Cum s-ar putea ca întreaga grupare a acelor oameni să fie aşa de înşelaţi într-o chestiune aşa de importantă cu mijloacele testării adevărului la îndemâna lor? De aici, este admis în mod comun că mormântul era gol. Însă există acea mărturie inatacabilă a martorilor oculari că apariţiile au început în ziua a treia

'Învierea Domnului este lumina care luminează conştiinţele credincioşilor, curăţindu-le de idei preconcepute; este lumina care înlătură mitul şi legenda... Învierea lui Cristos este permanenta bucurie a credincioşilor; este un fapt unic ce nu se repetă. Despre Înviere nu se poate vorbi înafara Bisericii lui Cristos, pentru că Învierea lui Cristos a fost temelia credinţei Apostolilor, pentru ei şi pentru noi Isus este Mesia cel aşteptat, iar Spiritul Sfânt ne luminează să înţelegem acest adevăr dumnezeiesc. Biserica creştină din primele veacuri se numea Biserica Învierii pentru că temelia predicării Apostolilor era despre Învierea Domnului şi învierea noastră', explică PS Alexandru.
'Pe cât de zguduitoare şi întunecată a fost Vinerea Mare, pe atât de măreaţă, luminoasă şi strălucitoare a fost ziua Învierii lui Cristos, ziua celei mai curate bucurii şi a celei mai dulci mângâieri. În această zi, El, Stăpânul vieţii şi al morţii, a zdrobit imperiul satanei şi ne-a redat libertatea de fii ai lui Dumnezeu... Bucuria acestei zile a Învierii Domnului nostru Isus Cristos se răsfrânge în toate slujbele religioase care se celebrează în Biserică, mai ales în cele ale duminicilor. Învierea Domnului este temelia credinţei noastre creştine, pe care o mărturisim cu toţii în mod solemn, ori de câte ori rostim Crezul: 'Şi a înviat a treia zi, după Scripturi'. Toate scrierile Noului Testament: Evangheliile, Faptele Apostolilor, Scrisorile Apostolilor, ne arată că toate profeţiile mesianice ale Vechiului Testament, precum şi cele ale Mântuitorului Isus referitoare la Învierea Sa, s-au împlinit până la ultima literă'.
'Duşmanii Învierii lui Cristos au încercat de-a lungul unei istorii de 2000 de ani şi încearcă şi astăzi să conteste şi să combată prin toate mijloacele acest adevăr fundamental al Învierii Domnului, în speranţa că, atacând temelia creştinismului, vor izbuti să dărâme întregul edificiu, adică Biserica lui Cristos... Întreaga credinţă a Apostolilor, a tuturor sfinţilor şi martirilor, precum şi mărturia de douăzeci de veacuri a Bisericii este zidită pe temelia de nezdruncinat a Învierii, pe mormântul gol din care a ţâşnit viaţa lumii. Cristos a înviat - înseamnă că Dumnezeu există. Cristos a înviat - înseamnă că există viaţă veşnică şi Cristos este începutul învierii noastre la această viaţă. Cristos a înviat - înseamnă că speranţa omenirii este justificată. Cristos a înviat - înseamnă că profeţiile şi minunile biblice sunt adevărate. Cristos a înviat - înseamnă că Isus a încredinţat Bisericii Sale misiunea de a-i învăţa şi de a-i sfinţi pe oameni, misiune care trebuie îndeplinită până la sfârşitul veacurilor'.



cifra şase de trei ori repetată
în minte nu poate fi ancorată
cât Divinitatea există în toate
şi creează şi-n ce Omul nu poate
Traian Arhip Zeletin_ de trei ori şase


 
Mit sau nu, după 2000 de ani, omenirea  fierbe  la acest subiect, iar bisericile încep, încetul cu încetul, poate mai puţin cea ortodoxă, să-şi schimbe atitudinea şi unele dogme, altădată tabu, pentru a face loc unor noi viziuni şi accepţiuni, trăgând uşor cu coada ochiului la noţiunea  Vieţii de după moarte şi cea a reâncarnării.

Am încercat aici, să inserez câteva articole, care  măcar să ne lămurească într-o direcţie sau alta, reala sau nu,ceea ce mulţi iluştri filosofi, cercetători şi mulţi alţii au încercat să facă de-a lungul timpului: să desluşească Învierea lui Isus!

Învierea  lui Isus, chiar dacă vrem sau nu, rămâne un simbol care stârneşte controverse, teorii antagoniste, certuri şi ideologii hilare uneori.

Şi, totuşi, în încercările mele de a mă identifica, îl caut cu disperare pe Isus, căci, în final el reprezintă ceea ce noi căutăm de două mii de ani: identitatea noastră şi adevărata noastră şedere aici pentru a putea merge fără să ne împleticim Dincolo!  Căci Isus reprezintă  simbolistica a ceea ce căutăm cu înfrigurare: veşnicia şi imortalitatea spiritului. 
Şi, cu nici un chip, un preot legat prea mult de aceste tărâmuri, nu v-a reuşi să-mi smulgă puterea de a dori să înţeleg şi să ştiu.
Şi, în nici un caz, o rugăciune spusă pe coji de nucă şi cu teama „pedepsei divine”, nu mă va face mai bună şi iubitoare cu ce-i în jurul meu!

Şi, dacă, în încercarea mea de a mă face auzită, şi, dacă, întrebările pe care ni le punem mulţi dintre noi  vor ajunge cândva să ne liniştească sau poate, din contra, să ne tulbure şi mai mult neliniştile ce ne cuprind simţurile , atunci poate că noi vom fi mai înţelepţi  că am înţeles în sfârşit ca suntem cu toţii nemuritori.




vreau să mai fiu creat odată
să nu-mi fie viaţa măsurată,
trăirea să-mi vibreze numai din senin
cu tot ce-mi are dragostea-n divin

vreau să creez în ce nu pot crea
din veşnicie să am partea mea,
să pot intra, să pot ieşi
liber în ea să pot trăi
Traian Arhip Zeletin_ vreau să mai fiu creat














2 comentarii: