Hipocrate a spus: „Exista, într-adevar, doua lucruri: sa stii si sa crezi ca stii. A sti înseamna stiinta. A crede ca stii este ignoranta".

In memoria tatalui meu rapus de cancer, cel mai mare dusman al meu...

luni, 7 februarie 2011

Primordial

Iluminarea este sfarsitul suferintei
Buddha
„Universu-i ceea ce Dumnezeu este în natură,
vibraţia sângelui curat din făptură
mângâierile cerului repetate-n secundă
orice fibră de trăire fecundă
inima  Infinitului ce-n pieptul timpului bate
blânda iertare dintr-un noian de păcate.
credinţa-mi răsună ca un ecou în divin
pe orice parte de suflet creştin
scrisul de până aici e doar picătură
din ceea ce este Dumnezeu în natură

Traian Arhip Zeletin_ Dumnezeu în natură




Dumnezeu a creat totul şi noi suntem beneficiarii.
Deci iubiţi tot ce ne înconjoară, văzute şi nevăzute, ştiute şi neştiute, fără teamă şi oprelişti. Religia a fost făcută de om, Credinţa ne-a fost dăruită de Divinitate,  alegeţi!


Caut repetitiv şi cu disperare capătul începutului şi constat că  este Infinit.
De ce oare încerc să materializez ceea ce ştiu cu certitudine că este Divin? Este un cerc vicios în care mă învârt neştiutoare, căutând cu repetiţii febrile şi obsesive răspunsuri fără întrebări şi durerea acută ce-mi umple sinusurile spiritului amorţit este o dovadă că încep să simt!

Nimic din ceea ce am realizat în această viaţă nu a fost întâmplător sau printr-un concurs de împrejurări. Ceea ce am simţit, ceea ce am gândit şi am acţionat a fost pentru că aşa trebuia să se întâmple, pentru că Eu aşa am hotărât cu mult timp înainte a mă naşte!
Poţi spune că sunt cuvinte copiate din multitudinea de articole ce s-au scris pe această temă, si poţi să ai dreptate!
Dar dacă la un moment dat, simţi că un scurt circuit existenţial ţi-a întors drumul pe căi neumblate de raţionalitatea gândurilor tale şi ţi-a bulversat şi biciuit simţurile până la amorţirea lor şi trezirea altor sentimente de care nu ştiai că există sau nu le puteai defini ca existente înlăuntrul tău?!
Nu trebuie să te sperii, nu trebuie să fugi! Încearcă să cunoşti, încearcă să simţi şi aşa!
Ţi-ai văzut vreodată Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţă, care se tem de lumina.
Phobos îl insoţeşte, ceaţa este peste puterea ta.
Deimos este săgeata sa, scântei în noaptea Sufletului.
Adversarul are faţa acoperită.
A ta.
Giulio Achilli_ Sfidătorul
<< Curentul venit din Sfera Divină străbate cosmosul, universurile, înconjoară rând pe rând sistemele solare, ajunge la fiecare planetă, dă şi întreţine viaţa, mişcarea şi vibraţia a tot ce există, după care se întoarce de unde a plecat.
Pe langă acesta mai este un al doilea curent, cel Solar, care vine din centrul sistemului nostru şi are o influenţă specială de viaţă şi putere evolutivă.
În momentul naşterii, mai soseşte din spaţiu, pe lângă acestea, un curent sub forma unei raze fluidice ce coboară din planul energetic corespunzator gradului de evoluţie al noului venit la viaţă, curent fluidic ce aparţine acestei planete, numit raza terestră. Această rază are imprimată în ea toate găndurile, toate sentimentele, chintesenţa tuturor actiunilor pe care acest spirit le-a avut in nesfârşita lui carieră umana, este deci raza proprie esenţei sale evolutive.
Prin urmare, orice spirit venit la întrupare, primeşte în momentul naşterii trei forţe reprezentate prin cele trei feluri diferite de fluid - Cosmic, Solar, Terestru - care vor lucra continuu asupra corpului noului venit la viaţă. Aceste trei influenţe sunt de fapt cele ''trei ursitoare'' pe care le intâlnim atat de des in tradiţia populară. Dupa felul cum au lucrat, tot asa va fi si corpul copilului -frumos, urat, normal sau anormal, inteligent sau prost, sensibil sau grosolan. Chiar dacă spiritul candidat la întrupare nu ar mai vrea să facă ce a acceptat sus  in Cer - anume ca el să-şi faurească un corp conform cu destinul său - o va face raza terestră, care aduce toata forţa, chintesenţa evoluţiei lui din vieţile anterioare şi care nu va ingădui - chiar de s-ar opune el - să construiască altceva decât ceea ce corespunde gradului său evolutiv.
Nu aşa stau lucrurile cu un spirit evoluat, care prin meritele şi cunostintele sale, are dreptul la fluide cu vibraţii mult mai înalte, deci, ''material de construcţie'' mai preţios, cu posibilităţi de alcătuire a corpului fizic care să-i redea mai just ceea ce doreşte şi gândeşte, un corp sensibil care va putea înregistra şi unele din
influentele lumilor invizibile.
Cine dirijeaza cantitatea de fluid de o calitate sau alta catre micul corp în formare? Marele Întrupător este cel care coordoneaza întreg procesul de întrupare, el adună anumite fluide din spaţiu (din raza terestră)şi le îndreaptă către spiritele care îşi construiesc corpul fizic. Asistente la acest proces - în spaţiu - sunt aceleaşi entităţi care au supravegheat dintru-început toată
această operă minunată. Totul este pregătit, ştiut, aşteptat. A sosit, în sfarşit şi momentul naşterii!”  
Valeriu Popa_ Naşterea şi Moartea
 
Un vis repetitiv şi obsesiv, dar plăcut, îl am de mulţi ani, şi anume că zbor la o înălţime destul de mare faţă de pământ, ocolesc cu multă dibăcie toate obstacolele întâlnite şi în final ajung într-un spaţiu cu stele luminate ireal şi nepământesc. Este o privelişte liniştitoare, şi teama de nereuşită, de necunoscut şi neant mă părăseşte. O linişte nedefinită pune stăpânire pe mine şi uit de tot.
Nu ştiu cum se termină toată această călătorie deoarece mă trezesc din vis cu părere de rău.
 
Nu, nu mi-am descoperit talente şi daruri pe care Dumnezeu îi înzestrează pe aleşii Lui, dar pot spune cu certitudine că ceva s-a întâmplat cu mine. Şi, ca să nu fiu acuzată că am suferit o traumă cauzată de moartea tatălui meu (care,în paranteză fie spus, a fost cel mai bun prieten al meu, cu care te cerţi mereu din nimicuri, dar pe care-l iubeşti până la defrişarea sentimentelor!), schimbarea produsă în viaţa mea a început cu ceva timp înainte de  aflarea veştii că în curând nu voi mai avea cui să-i spun tată! Schimbarea a venit ca un musafir poftit şi aşteptat, cu naturaleţe, fără să-mi bruscheze aşteptările şi traiectoria existenţială.
Am o sete lăuntrică nedefinită de a citi ca să cunosc şi nu neapărat de a găsi răspunsuri. Nu vreau răspunsuri la întrebări pe care nu ştiu să le pun deocamdată!

A nu fi capabil să opreşti fluxul gândurilor este o suferinţă teribilă, însă nu ne dăm seama de asta pentru că aproape toţi o avem. Şi de aceea o considerăm normală:
Eckhart Tolle 

Sunt un umil începător drumeţ spre calea Infinitului, legată la ochi, fără o călăuză, doar instinctul care mă împinge spre ceea ce  simt că este Divinitate.
Dumnezeu mi-a dăruit un strop de divinitate, şi ,în ameţeala mea, l-am pus deoparte fără să-i simt prezenţa până acum. Cred că încep să mă trezesc dintr-un somn prelungit care mi-a amorţit până la durere sentimentul Iubirii. Întotdeauna am considerat că a Crede înseamnă a Iubi, a iubi fără patimi, frică, represiuni şi obligaţii, a iubi cu dragoste, a iubi fără a crede că odată Cel de Sus te va răsplăti cu ceva! Trebuie sa Crezi şi să Iubeşti ştiind sigur că nu există nicio răsplată pentru nimic ce vei întreprinde!
Se spune că viaţa pe acest pământ este o călătorie, o treaptă de evoluţie sau involuţie a spiritului tău. Da, se poate, şi cred în ceea ce spun alţii mult mai documentaţi, dar eu simt că,  viaţa este fărâmă din fărâma de Divinitate care ne este sortită, este Darul cel mai de preţ care ni-l dă Dumnezeu şi care trebuie împărţită cu aceeaşi dragoste şi iubire cu care ne-a fost dăruită. Împărţită cu Iubire celui de lângă mine şi celui mai îndepărtat, împărţită duşmanului pe care nu trebuie să-l am, prietenului, celui în nevoie şi suferinţă si familiei. Şi asta pentru că viaţa este Iubirea Divinităţii, de aceea trebuie s-o preţuim, indiferent de suferinţele şi necazurile care ne copleşesc.

Ţi-ai văzut vreodată Adversarul?
MINTEA
Un instrument foarte puternic, aşa de puternic încât necesită atenţie şi conştientizare pentru folosire. Pentru că aşa cum poate fi folosit pentru a crea capodopere de frumuseţe şi armonie, el poate fi folosit şi pentru a crea monştri de dizarmonie şi suferinţă.
Sub Mintea de Suprafaţă există o minte mult mai tăcută, care percepe realitatea fără interpretarea gândirii. Ştie care este calea cea mai bună pentru noi şi ne-o comunică prin senzaţii şi sentimente. Funcţionarea sa nefiind bazată pe gândire şi dialog  interior, ci pe evaluarea energetică a momentului prezent, ea ne indică o cale fără a calcula procentul de câştig sau pierdere şi nu se aşteaptă la un anume rezultat.
Această minte nu are deloc nevoie să facă planuri sau proiecte cu termen de finalizare prestabilit deoarece nu foloseşte viitorul ca pe o modalitate de evaluare şi nu ia decizii bazându-se exclusiv pe baza de date creată de evenimentele trecute, fiindcă nu foloseşte trecutul ca model imuabil pentru prezent.
Giulio Achilli_ Sfidătorul





dacă în înscrisurile mele am pricinuit supărare cuiva, sau revoltă pentru neştiinţa mea, rog pe aceia să mă ierte şi să-mi poarte un gând curat şi pozitiv aşa cum, promit, voi face şi eu, căci nu va fi zi în care să nu încerc să fac viaţa mai frumoasă celor din jurul meu, şi nu numai!
Prin aceste rânduri, de acum sau altă dată, nu încerc să îndrum pe cineva sau să dau informaţii (pentru acest lucru doar recomand bloguri documentate şi înţelepte), ci încerc să scap de angoasele şi frământările ce-mi chinuiesc şi biciuiesc raţiunea ce odată îmi părea reală. Poate ca şi mine, sunt  alte spirite înlănţuite şi încastrate în realitatea noastră virtuală şi care încearcă printr-o zvâcnire să-şi găsească înţelegerea de care au nevoie. Lor să le daţi ajutorul.

Vreau vesniciei portile deschise toate
Sa-i  pot umbla pe orice parte
Intrarea-n ea sa nu-mi mai fie sigilata
Cu clipe care trec si se destrama-ndata

Vreau sa am varsta vesniciei in ceea ce sunt
Sa nu mai fiu o intamplare pe pamant
Sa trec prin moarte liber si neprihanit
S-ajung in inceputul care-i numai rasarit 

Arhip Traian Zeletin- vreau varsta vesniciei 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu