(voi încerca prin câteva serii, să ilustrez ceva din România mea, ceea ce am văzut, am memorat şi am iubit!)
Partea 1- pe lângă castelu Bran
Să-ţi spun oare cât te iubesc?!
Nu, nu cred că voi reuşi vreodată, în această viaţă sau în cele vor veni.
Te iubesc Românie, cu disperarea unui muribund care nu-şi găseşte liniştea în tăcerile ce-l vor cuprinde, cu ameţeala unui alcoolic care nu-şi găseşte începuturile pierdute în căni de vin cu miros de viţă şi parfum de Odobeşti!
Te iubesc căci m-am născut urmaş din Dracul cel pe care doar noi îl ştim şi îl simţim, fără artificii şi poveşti de film.
Te iubesc până ce fibra din mine mă doare şi mă dezgoleşte de sentimente!
Te aştept şi pe tine să mi te alături să iubim pe cea care ne-a dat în astă viaţă un început şi un sfârşit ales de noi în vieţi cumpărate cu iubire!
O vioară vibrează în sentimente cu glas
Încărcându-ne simţurile cu ce-i mai senin
Dintr-o melodie ce n-o putem stăpâni
Decât cu-n suflet curat de român
Dacă stejarul pletos şi verde n-ar fi
Dragostea de român n-ar avea nume
Fără dragoste românul nu poate trăi
Nici n-ar avea identitate în lume
Enescu e cerul, e ziua şi luna
Cu sunetul viorii divin ne supune
Zilele-n treacăt se opresc câte una
S-asculte concertul Rapsodiei Române
Traian Arhip Zeletin_ Odă Rapsodiei române
unas fotografias muy bonitas. de un lugar precioso, muybuenas tomas, me gustan ok!!
RăspundețiȘtergere@Augusti Navaro Hidalgo
RăspundețiȘtergereGracias por los comentarios.
Las fotos se hicieron a lo largo del castillo de "Drácula".Es broma! Pero esa leyenda.